Poezie

100/100

2 min lectură·25 februarie 2017

Mediu

mă uitam

cum mușca din măr

și era atât de frumoasă

m-a privit

și pentru o clipă

i s-a părut că ceva nu este în ordine

încât m-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva

eu am dat din umeri și atât

în timp ce trenul alerga cu o sută treizeci pe oră

și nici nu a oprit în stația aia

dar ea știa dinainte

după clipa aceea de derută

a continuat să-l devoreze și mai vârtos

eu tăceam și deja îmi făceam procese de conștiință

până la urmă să muști dintr-un măr

nu este o crimă

de ce nu oi fi privind eu pe geam

aș fi văzut o grămadă de lucruri o gară apoi

o întindere de zăpadă după aia niște oameni despre care niciodată nu am să știu

ce treburi importante or fi având de făcut

și toate astea doar pentru că am privit-o într-un fel oarecare

dar puteam să nu o privesc?

în fond și la urma urmelor stătea fix în fața mea

în același tren în același compartiment ca și mine plus că

dumneaei la o adică era femeia pe care o iubeam

deci mi se părea firesc să o privesc așa

și

așa mai departe

în principiu asta a fost

003.153

Anghel Geicu. “100/100.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14103683/100-100

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.