efectul de conservare/ un nimic ascuns într-un vis

de mic mi-a plăcut să cânt la pian neavând bani părinții mei doar o trotinetă au putut să îmi cumpere era mișto alergam cu ea pe trotuar mai ales prin parc acolo unde se turnase asfalt căci atunci asfaltul nu era ca acum peste tot precum margarina pe care o întind dimineața pe pâine și cu toate astea ce folos ea nu avea clape oricât aș fi alergat de la un capăt la altul oricât aș fi ținut mânerele alea în mâini și oricât de mult le-aș fi strâns ea obiectul ăla oribil nu mă putea ajuta la nimic într-una din zile îmi aduc aminte perfect era dimineață o dimineață toridă de vară soarele se lipise de coarnele trotinetei la un moment dat am avut impresia că se plimbă prin cameră în timp ce la radio se difuza o sonată de schubert dintr-o dată mi-am simțit degetele de la mâini încleștându-se le vedeam cum mângâiau aerul cum îl tăiau pe din două poate chiar în mii de fragmente albastre așa vedeam eu toată chestia aia mirifică ce dracu' o mai fi și asta mă întrebam de parcă ceva malefic ar fi pus stăpânire pe mine noroc că a picat curentul electric radioul a tăcut dintr-o dată soarele a zbughit-o de frică și pentru o clipă am văzut pe geam sumedenie de clape albe și negre agitându-se ca într-o simfonie fantastică ori poate umbre ale unor frunze lipite de geam cine știe cert este că după ce mi-am dezmorțit mâinile pentru un moment am avut senzația aia