Andu Moldovan

\"iar tu, călătorule,
un prunc cu aripile înfășate prea devreme
în montura lunetei meridian\"
Mi-a parut rau ca a inceput ploaia, s-a ascuns cometa asa-i? M-am plimbat pe strazile Bacaului a doua zi, n-am vazut decat avioanele printre nori, faceau probabil exercitii de aparare. Poate data viitoare...
Cu drag,
Arcturus.

Actuala, acida, umor de calitate, ironie a numelui perfect plasata in contextul nationalismului funariot. Felicitari!

Statistic vorbind, textele recompensate cu stelute sau/si comentarii \"sufera\" o crestere exponentiala a numarului de vizionari, i.e. au un impact mai mare asupra cititorilor. As propune introducerea unui sistem de \"internal rating\"... adica cine citeste un text (daca tot a deschis o fereastra si s-a ostenit sa il citeasca:-) sa poata avea posibilitatea de a acorda o nota (sa zicem de la 1-slab la 5-foarte bun) fara sa trebuiasca neaparat sa comenteze acel text, si asta indiferent de nivelul de acces. Astfel, in josul textului sa se poata vedea, pe langa numarul de afisari si nota medie acordata de cititori textului respectiv. Ponderarea dintre numarul de afisari si nota medie cred ca ar da o masura mai buna asupra calitatii textului, daca tot ne confruntam cu problema cantitate vs. calitate.
Sistemul cu stelutele zic ca este bine sa ramana pentru cei considerati a fi indreptatiti sa le acorde si cred ca poate coexista foarte bine cu cel propus mai sus.
Dar desigur, o asemenea modificare ar trebui aprobata si apoi efectuata de Radu proprietarul portalului.
Cu stima,
Arcturus.

Da... incidenta&Co... mi-a placut! La sfarsit as fi zis \"set gratuit de sperante\"... pentru ca speranta mie nu mi se pare gratuita, doar setul :-) In rest, \"ridi pagliaccio!\"
Numai bine!
Arcturus.

E scump într-adevăr cognacul
Când vrei cu el să-ți faci \"tot placul\".
Cognacul cela, Andriuță,
Avea cumva și vreo... Steluță?!
(Ion Diviza)

Stelute parc-avea vreo sapte
Cognacul vechi moldovenesc
Steluta insa, intr-o noapte
Mi-a spus ca io-s di vina c-o iniebuniesc.

Foarte buna poezia dar eu m-as feri sa folosesc simbolul Isus...

Dar printre ei mai era o tanara, deloc inalta, care doar se facea ca nu intelege cand tu ii spuneai ca intr-o zi o vei desena si tu cu varful unghiei in aer.
Sa nu zici ca nu ti-am spus.
Numai bine!
Arcturus.

Dupa comentariul Magului ar mai fi doar putine de spus. Virgil devine, fara indoiala, acum ca este insusi \"Profetul\" :-) un membru marcant al acestui portal. El incearca diferite stiluri in poezie, este fara indoiala un intelectual, ne delecteaza cu incursiuni in locuri in care poate multi dintre noi nu ne-am aventura. Scrie mult \"cu capul\", si scrie din ce in ce mai bine. Eu stiu ca intr-o zi Virgil nu va mai scrie si apoi va scrie din nou.
Poezie implinita, cu evidente influente in stil si exprimare, dar care nu stirbeasc nimic din perfectiunea intruparii in cuvinte... poate doar un singur colt, pentru ca, nu-i asa, cu totii sa ne intrebam ce poem perfect ar fi fost, daca n-ar fi avut un colt spart.
Numai bine!
Arcturus.

De acord cu Cosmin la lungime :-) 100 de cuvinte ar ajunge. Tematica zic sa ramana libera, cel putin la inceput. Daca se buluceste lumea, merita \"ingustat\" ulterior. Idee buna de mancat.

Mi-a placut si ideea si sustinerea ei, asta poate insemna desigur, cum spui tu, universalitate si particularizare. Mi-a placut desfasurarea in eseu a unei revolte, deci din nou, universalul oglindit intr-o forma particulara. Am citit un autor care cu argumente vine sa iti spuna ca poezia trebuie sa iti umezeasca ochii, deci particularul sublimat in universal.
Mi-a placut si m-a facut sa ma intreb cine e ursuletul cu mana pe butoane :-)
Numai bine,
Arcturus.

Eh, Mat, ce sa-i fac? Batranete, haine grele, am inceput sa apas butoanele astea (gen \"Trimite !\")de pe ecran cand nu vreau sa fac asta, deci iarta-ma ca am spart comentariul in doua.
Iti multumesc pentru poem. Iti multumesc ca existi. Ai grija de tine, versul tau trebuie sa traiasca, da-i viata!

Magule, vin si la tine in urma criticului... iarta-ma dar dandu-i de urma ma atrage ceva de nedescris... :-)
Nu cred, Alexandru, ca problema este spontaneitatea. Tu nu o vezi si nici eu nu o vad. Dar este oare locul ei aici? Este oare aici locul unde trebuie sa vedem ceva? Sau aici avem de-a face cu rodul unei meditatii? Si mai mult, ceea ce pe mine ma fascineaza, a unei framantari? Cum poate un om care mediteaza sa fie framantat? Hmm.. cate intrebari...
Magul incearca in ultimile lui texte ceva ce eu simt si nu analizez dincolo de asta. Daca tu vrei sa o faci, OK, dar nu cred ca esti pe calea cea buna. :-))
Numai bine!
Arcturus.
P.S. Asta nu inseamna ca voi inceta vreodata sa admir o critica erudita :-)

\"poeții
aparțin civilizațiilor
extraalfabetice\" - Teddy uimind de placere pe Arcturus.
\"Din discutie reiese
Ca amicul \"x\"... un slab poet
Din alfabet usor iese
Fiind extra... analfabet!\" - Arcturus incercand sa cumpere un zambet de la Teddy :-)
Ti-am raspuns... astept, poate, un nou semn de la tine.
Numai bine!

Ca nealta, din clepsidra se prelinge o eclipsa.
Cate eclipse oare mai avem, Magule?

I-am luat brățară bună,
Iubițelei jucăușe,
Eu i-am pus-o la o mână,
Ea mie la ambele... cătușe.

Dar organele-s sfarmate si-n strigari iregulare
Vechiul cantec mai strabate cum in nopti izvorul sare
.......
Aspru, rece suna cantul cel etern neispravit.
Unde-s sirurile clare din viata-mi sa le spun?
Ah! Organele-s sfarmate si maestrul e nebun!

Multumesc de aducere aminte.

Flintule, ne-a facut mare placere sa citim treaba asta! Suntem impreuna la Timisoara, acum trebuie sa cam fugim in oras la niste cumparaturi, promit sa revin cu un comentariu pe masura.
Ave!

Mie mi se pare ca primele doua strofe nu sunt decat pista de decolare pentru ultima... care mi se pare cea mai buna. Liviu simte nevoia sa se aseze pe sine cu o tristete mai mare chiar decat el ca o pista pentru superbul accident meditativ care isi ia zborul din ultima strofa. Simtind inca nevoia de a-si motiva o concluzie, Liviu ne-a daruit o poezie.
Numai bine!
Arcturus.

Subscriu remarcilor predecesorilor mei... reusita realizare poetica a unui Iuda cuprins de remuscare. Idee indrazneata. Ce nu mi-a placut (si asta mi se intampla si mie aproape intotdeauna): comparatia excesiva. E o nevoie poate de a fi mai explicit sau din contra, de a fi mai ambiguu... dar comparatia vine uneori si da parca prea mult cititorului, ingradindu-i imaginatia. In cazul de fata, am citit poezia ta Virgil fara primele comparatii din fiecare strofa, in speta \"ca o febră bolnavă\", \"ca un hoit părăsit\", \"ca-ntr-o horă ciudată\", \"ca un fier înroșit\" si mi-a placut mai mult asa. Multumesc pentru lectura.
Numai bine!
Arcturus.

Asta e prea grea pentru mine! Duminica seara sunt la Temesvar, stau pana marti. Poate citim ceva impreuna :-)
Cu drag,
Arcturus.