Calea Cerului

Salcie pe mal.
Încerc să scrijelesc pe râu cuvinte
dar ele dispar …

~ Magule, Numai bine! ~

lacul nemișcat
de-o viață încerc să desenez cu un băț de alun
aproape un cerc...

frumos, magule... numai bine!

idee faina, exprimata cu o simplitate atent elaborata.
o profunzime linistitoare precum susurul unui parau.

Aproape un vers. Nu exista sfarsit. Fiecare clipa este primul cuvant. Aproape am terminat de citit.

Nu e timp de semne in raul vietii, raman doar ecourile unor vechi marturisiri. Ca existam.

\"De-o viață încerc să scriu cu un băț de salcie
aproape un vers\"...surprinzatoare idee de auto-limitare. O senzatie ca nu vrei sa ajungi la sfarsit, dar ca preferi sa te opresti cativa pasi inaintea sosirii pentru a nu vedea cum se termina. Nu din lipsa de curiozitate, ci de teama.
Aceasta am simtit. Frumos sintetizat in micropoem. Cu respect, Martin

Ultimele tale poezii nu mi se par suficient de spontane. Eu le vad ca dovezi ale unei tehnici fara cusur, marturii ale unui gust estetic excelent, dar nu ca pe niste experiente estetice autentice, novatoare.
Platon isi punea problema, in \"Parmenide\", daca exista o Idee si pentru grauntele de noroi; i se parea incompatibila teoria sa despre sublimitati ireale cu mundanul aparent abject, in materialitatea sa ireductibila.
Poezia ta, daca o sa continui in stilul asta, va acoperi intregul repertoir de posturi lirice ale \"Inteleptului\", ale omului detasat de lume, ale celui care contempla.
Dar eu as vrea sa il vad pe acest intelept in stare de o iluminare si in fata bobului de noroi. Basho s-a mirat de zgomotul insignifiant al unei broaste care a sarit in apa.
Prea mult estetism in aceste texte. Prea multa conventie. As vrea sa vad mai multa libertate, mai multa respiratie.

Cu prietenie
Alexandru

Magule, vin si la tine in urma criticului... iarta-ma dar dandu-i de urma ma atrage ceva de nedescris... :-)
Nu cred, Alexandru, ca problema este spontaneitatea. Tu nu o vezi si nici eu nu o vad. Dar este oare locul ei aici? Este oare aici locul unde trebuie sa vedem ceva? Sau aici avem de-a face cu rodul unei meditatii? Si mai mult, ceea ce pe mine ma fascineaza, a unei framantari? Cum poate un om care mediteaza sa fie framantat? Hmm.. cate intrebari...
Magul incearca in ultimile lui texte ceva ce eu simt si nu analizez dincolo de asta. Daca tu vrei sa o faci, OK, dar nu cred ca esti pe calea cea buna. :-))
Numai bine!
Arcturus.
P.S. Asta nu inseamna ca voi inceta vreodata sa admir o critica erudita :-)

imi cer scuze pentru raspunsul atat de tarziu.
multumesc celor care au trait spontan pe acest text si au lasat un semn de trecere.

multumesc pentru critica si observatia foarte buna a lui Andrei, care a surprins ideea textului.

acum urmeaza alt text.

cu prietenie, tuturor, Magul