Criză în Þara Muzelor

Rîd cu lacrimi măi Ioane. De aia te-ai apucat tu de epigrame? Că ai criză de subiecte la poezii... :))

Moldovean sfătos și hîtru
A descoperit Diviza
Cum pe site pe nevăzute
Se-mpămîntenise criza

Voi m-ați vindecat de lene,
De plictis, de cafenea...
Dar, constat, prea multe pene
Se hrănesc din criza mea.

Din elanul crizei sale,
Vrând ceva să se aleagă,
El, pornind la scris cu jale,
Scrise-o epigramă-ntreagă.

Nici nu sper, nici nu am teamă
Că m-aleg cu-o epigramă.
Dar să știi că am elan
Pentru un întreg roman.

Mea culpa, rectific:

Nici nu sper, nici nu am teamă
Că m-aleg cu-o epigramă.
Dar să știi că am elan
Chiar și pentru un roman.

\"Dar să știi că am elan
Pentru un întreg roman\"
(Ion Diviza)

Partea proastă cu romanul
E că-i treabă de durată
Dar nu cred că trece anul
Și-o să-ncepi cu-a fost odată…

Uneori, când nu sfârșește
Epigrama, domn\' Diviza
Spune că de vină-i criza
Și că s-a mărit acciza.

sau

Returnându-i TVA-ul
Fiscul a și constatat
Că Diviza are crize
Nu în versuri, la ficat.

Nu-s romane de durată
Doar cu soare în ferești,
Dar când spun \"a fost odată\"
Eu adaug: \"ca-n povești\".

Cu săgeata în Diviza,
Te-aș împunge eu mai tare:
Nu contează unde-i criza
Ci contează un\' te doare.

de la un așa „împuns”
nu pot da un alt răspuns:
se întâmplă și mă doare
și la cap și la picioare.

Zău, ți-ar fi cu mult mai greu
Dacă-ai fi un prometeu
Și un vulture turbat
Ți-ar tot rupe din ficat.

Excelente replicile lui Vasile! Schimband tonul epigramei initiale, il pune bine \"in corzi\" pe maestrul Ion. Nu stiu daca iti place Ioane, la fel de mult ca mie cognacul moldovenesc, dar te rog primeste o \"impunsatura\" si de la mine.
Cu multa prietenie,
Arcturus.

Am fost odat\' la Chisinau
Si am ramas pe loc buimac
O noapte \"de placere\", zau
Costa cat suta... de cognac!

Ioane, dacă în înlănțuire
Mi-ar rupe-un vultur din ficat
Atunci lui Zeus chiar și tu
I-ai spune mândru că e beat!

Andrei, decât așa plăcere
Mai bine două de „cognac”
Că dacă vezi „încrucișat”
O ai n-o ai e tot un drac.

sau

Cât te-a costat pe tren biletul
Să vezi... cognac la Chișinău,
Ți-ar fi ajuns banii o lună
De-ai fi băut pe la... Buzău.

Am fost odat\' la Chisinau
Si am ramas pe loc buimac
O noapte \"de placere\", zau
Costa cat suta... de cognac!
(Andrei Moldovan)

E scump într-adevăr cognacul
Când vrei cu el să-ți faci \"tot placul\".
Cognacul cela, Andriuță,
Avea cumva și vreo... Steluță?!

Ioane, dacă în înlănțuire
Mi-ar rupe-un vultur din ficat
Atunci lui Zeus chiar și tu
I-ai spune mândru că e beat!
(Vasile Munteanu)

Din câte-am înțeles, Vasile,
Luptându-te și tu cu lanțul,
Pe vultur l-ai sfârțit de zile
...Sau poate că i-ai rupt doar clanțul?!

Ioane, nu îi curm eu viața
Unei divine zburătoare,
Dar peste clanță, zău, i-aș da
Că parcă prea o are mare!

Ioane, nu îi curm eu viața
Unei divine zburătoare,
Dar peste clanță, zău, i-aș da
Că parcă prea o are mare!
(Vasile Munteanu)

Păzește pasărea divină
Ce astăzi te atacă glonț
Căci s-ar putea ca să-ți mai vină
Cu-o creangă de măslin în cioc.

Păzește pasărea divină
Ce astăzi te atacă glonț
Căci s-ar putea ca să-ți mai vină
Cu-o creangă de măslin în clonț.

Subiecte ? bine zis, e criză-n țară
Și nici talentul nu prea dă pe-afară
De-aceea-ți cer – sau poate-ai încercat? –
Prin site să cauți și un predicat

Tot ciugulindu-ți prin ficați cognacul
Săracul vultur poa’ să dea de dracu’
Așa că bade Ioane, eu îți zic
prietenește: lasă ciocul mic

E scump într-adevăr cognacul
Când vrei cu el să-ți faci \"tot placul\".
Cognacul cela, Andriuță,
Avea cumva și vreo... Steluță?!
(Ion Diviza)

Stelute parc-avea vreo sapte
Cognacul vechi moldovenesc
Steluta insa, intr-o noapte
Mi-a spus ca io-s di vina c-o iniebuniesc.

Despre subiectul epigramei \"Criză în țara muzelor:

Citind catrenul de mai sus
Mă-ndeamnă gînduri circumspecte
Să-ntreb: Ioane, te-ai inclus
În cei cu criza de subiecte?

... și despre licențele poetice atunci cînd lipsesc gradele de comparație \"mai mult sau mai puțin perfecte\":

\"Mai mult perfect\" e în esență
Dovada sigură și vie
Că epigrama-i poezie.
Măcar așa... printr-o licență.

Subiecte ? bine zis, e criză-n țară
Și nici talentul nu prea dă pe-afară
De-aceea-ți cer – sau poate-ai încercat? –
Prin site să cauți și un predicat
(Liviu Nanu)

Cu predicatul - mai încet
Fi\'ndcă demult s-a constatat -
Românul s-a născut poet:
La ce îi trebu\' predicat!

Stelute parc-avea vreo sapte
Cognacul vechi moldovenesc
Steluta insa, intr-o noapte
Mi-a spus ca io-s di vina c-o iniebuniesc.
(Andrei Moldovan)

Dar câte nopți ai stat, Andrei,
Pân\' ți-arătă Steluța ușa?
De ai fi mai rămas vreo trei
Precis că azi erai...Andrușa!

Mai mult perfect\" e în esență
Dovada sigură și vie
Că epigrama-i poezie.
Măcar așa... printr-o licență.
(Jupp B.Itter)

Poate că stilul mi-i infect,
Dar văd aici, la \"agonie\",
Cel ce ne-nvață cum se scrie
Se crede cel-cel mai perfect.

Citind catrenul de mai sus
Mă-ndeamnă gînduri circumspecte
Să-ntreb: Ioane, te-ai inclus
În cei cu criza de subiecte?
(Jupp B.Itter)

Să se înscrie și Diviza
Deci tributar la cei cu criza?
Dar el, fiind un imperfect,
Nu vezi că e deja subiect?!

Tot ciugulindu-ți prin ficați cognacul
Săracul vultur poa’ să dea de dracu’
Așa că bade Ioane, eu îți zic
prietenește: lasă ciocul mic
(Liviu Nanu)

Deci mă previi ca un amic
Să las îndată ciocul mic?
Eu, rămânând un camarad,
Mai pot pe-al altora să-l rad!

În grădina lui Ion,
Ghimpele nu are somn.
Criza, dacă n-ar fi el,
N-ar mai arăta la fel.

Repede ar trece criza,
Poate chiar și agonia;
Ar zâmbi doar Mona Liza:
Cât de singură E lia!

Pardon, fault comis în grabă, involuntar, la închiderea \"căsuței cu minuni\". Se va citi:
Repede ar trece criza,
Poate chiar și agonia;
Ar zâmbi doar Mona Liza:
Cât de veselă E lia!

Ioane, chiar de nu găsești subiect
Eu totuși te admir și te respect
Dar nu te înțeleg și mă-ntristezi
Cu epigrama ce-ai de-o masacrezi?

n-are cum domnu\' diviza
la scris ca sa-ti treaca criza
ca mata vrei, intre trestii
dela muza alte chestii

motto:
\"Repede ar trece criza
Poate chiar si agonia
Ar zambi chiar Mona Liza
Cat de vesela E lia\"
(\"Elia\" de Ion Diviza)

fa ce vrei cu mona liza
dar fi prudent cu elia
si-o sa vezi ca-ti faci valiza
de te iei de...\"Agonia\"

:)

Ioane, chiar de nu găsești subiect
Eu totuși te admir și te respect
Dar nu te înțeleg și mă-ntristezi
Cu epigrama ce-ai de-o masacrezi?
(Liviu Nanu)

Cu epigrama știu ce am,
Nu știu ce ea cu mine are
Și poate că n-o masacram
De nu-mi veneau și ajutoare.

n-are cum domnu\' diviza
la scris ca sa-ti treaca criza
ca mata vrei, intre trestii
de la muza alte chestii
(Dumitru Cioacă-Genuneanu)

Cum de nu-observași, Dumitre,
Că e apa curgătoare,
Muzele - sirene hâtre,
Trestiile... plângătoare?!

Autor de masacr-ame,
Când nu sunt…chiar epigrame,
Lui Diviza cel…cu-minte
I-au zis…“subiect…fierbinte”.

Sus-pectat de rele-intenții,
Doar un pic re-sus-citat,
Masacrat între sus-pensii
Rog să fiu și sus-pendat.

Din ochii-mi triști cad lacrimi, mari, fierbinți
Când văd cum te-amăgești și cum te minți
Și recunosc, trăiesc din plin o dramă
Când îți citesc o nouă epigramă

Anton e precum partea femeiască
De simțitor, plin de tumult
Și-i e rușine ca să recunoască
Că lăcrima... c-a rîs prea mult.

(cu scuzele de rigoare)

Anton e precum partea femeiască
De simțitor, plin de tumult
Și-i e rușine ca să recunoască:
El lăcrima... c-a rîs prea mult.

Din ochii-mi triști cad lacrimi, mari, fierbinți
Când văd cum te-amăgești și cum te minți
Și recunosc, trăiesc din plin o dramă
Când îți citesc o nouă epigramă
(Liviu Nanu)

În țara Muzelor suspecte,
Unde e criză de subiecte,
Ion cu lacrimi nesărate
Spală umorul de păcate.

Anton e precum partea femeiască
De simțitor, plin de tumult
Și-i e rușine ca să recunoască:
El lăcrima... c-a rîs prea mult.
Jupp B. Itter)

Nu duce lipsă de simțire
Anton, poetul zâmbitor,
Dar și umorul e subțire -
De te înțeapă în picior.

Lui Ion Diviza, care scria:
...
Ion cu lacrimi nesărate
...

Eu mă zbat de mă omor
Să îți sar într-ajutor
Și tu ce făcuși, fîrtate,
Iar cu lucruri nesărate?

Cum bine zice cine a patit-o
Prietenul, de e „nevoie”, sare
Si face cat ii sta-n putinta
Daca „nevoia” nu-i... prea mare.

Nu duce lipsă de simțire
Anton, poetul zâmbitor,
Dar și umorul e subțire -
De te înțeapă în picior. (Ion Diviza despre Liviu Nanu)

Ciulinul lui cu ironie
Nu te-nțepa nici un picuț
Dacă nici tu prin poezie
N-ai fi umblat așa... desculț.

Sper că nu te-am șucărit
Cu săgeata mea dibace
Fiindcă altfel te invit
Să dai cep la poloboace.

Și să bem frate Diviza
Până când ți-o trece criza
Tu cu țoiul, eu cu cana
Să-ți trăiască epigrama!

Umbland descult prin epigrama,
De lume neavand habar,
Iti faci dusmani la catarama
Dar si prieteni de pahar!