Andu Moldovan

Simbolistica expresiva, cursivitate in piatra.
Mi-a placut mult, mai putin finalul prea \"concluziv\" sau \"prozaic\" daca vrei, mi-ar placea sa lasi mai multe porti deschise. Scrii tot mai bine, felicitari.
Bobadil.

...asta pentru ca plictiseala are o natura usor divina... daca nu e gratarul la locul lui. Dincolo de noi vom fi tot noi prietene, ce eterna plictiseala !
Bobadil.

Multumesc moxzale ca crezi iar fie-mi cacofonia subliniata ca mi-s simpatic si daca tot faci referire la varsta ta fie-mi tatofonia remarcata ma gandesc la anii tai ca la o lipsa de argon in unitatea centrala unde se coace un shutdown system de toata frumusetea.
Multzam ca am avut parte de raspunsul cel mai lung, da\' si al meu comm a fost cel mai gros... asa-i?
Bobadil.

sa vin asa netam-nesam dupa un comentariu al unei persoane despre care stiu doar doua-trei lucruri si acelea vagi si sa spun asa tot netam-nesam despre un text ca vibreaza... dar ce sa fac? m-am straduit eu cu champollion pe mesele de granit pana mi-au sarit capacele si-am inteles ca e lucru greu sa faci materia sa vibreze, zau asa.
Doar cu exorcizarea aia platita tot netam-nesam (Doamne, cat de putina imaginatie am!) tribut tacerilor nu pot fi de acord. Sa nu ma intrebi de ce ca nu stiu sa-ti raspund.
Bobadil.

As vrea sa incep comentariul meu cu... dar nu, mai bine il inchei cu... subiectul in poezie e important, predicatul asisderea, aici avem din plin din ambele; ce ne lipseste este \"angst\"-ul, ceea ce face cuvantul sa alerge inaintea intelesului inchis in litere, si parca totul se transforma intr-un tort care ar dori sa fie al miresei dar nu-i. Te mai citesc bunicutzo. Sa vad cum mai trece timpul pe la tine prin idei.
Bobadil.

Sigur ca moxzal-ul iar se da la scris... mai pune si titluri din astea cu care deja ne-a obisnuit, cu cinci stelute (cam cate ar dori sa primeasca, probabil) ca sa ne incurce mai tare.
Daca nu ar scrie uneori doar asa, ca sa se afle pe aici sa ne socheze si sa vada ce mai facem moxzal-ul ar scrie chiar bine, chiar mai bine decat Anca care fie-mi cacofonia subliniata scrie chiar bine de tot, chiar daca sfarseste prin pagina ei (sau a lui, depinde) de autor.
Incurcat in nasuri multiple julite toate, planuri privite dintr-o parte (asta e buna) dar mai ales in gaze disparute intr-o imbratisare (mai putin argonul constat, care in acest poem este omis de la disparitie, nu stiu daca intentionat, deci nu va disparea si mai am avea o sansa sa facem si noi ceva dupa aceea...) semnez usor ecologist, totusi, doar atat cat ii sta bine unei doamne,
Bobadil.

Am facut ce trebuia facut din moment ce am vazut ca cineva ca Maria P. face propuneri fatise cu stele in comentariile ei... se intampla sa o cunosc si sa stiu ca este o persoana cu simt al valorii. De aceea am parcurs si am tot parcurs asa.. vreo zece texte din aceasta ultima pagina (din multele, cred ca vreo sapte-opt pagini) de autor a lui Bodoganel (e de muncit daca ai vrea sa le citesti pe toate asa-i? sper ca macar tu Maria ai facut-o) si am cam bodoganit. Poezia nu e concluzie si nu va fi niciodata. Bogdan Groza este un finut, ok, nu-i plac mainile prin vagine (nici mie, sa fiu sincer, daca nu-s ale mele, si desigur asta depinde si de vagin :-) si nici proxenetii care vin sa ne targuiasca fetele prin occident. Dar pana sa scrie un vers mai are de strabatut un drum (dupa cat este de efervescent in a scrie drumul asta pentru el estimez ca este compus din minim inca zece pagini de texte in formatul actual poezie.ro) care incepe cu un singur cuvant.
Cu prietenie,
Bobadil.
P.S. Nici eu nu l-am gasit pentru mine, doar l-am citit spus de altii, crede-ma...

Care este (vorba lui Vanghelie :-) in cazul acesta Vladi. Marturisesc, am citit si eu textul azi dimineata, la foarte scurt timp dupa ce a fost postat si l-am si vazut la \"recomandate\" si mi-am zis: \"Bobadile, uite ce poate sa faca doar o femeie!\". Exact cum spunea si Vladi, un amalgam care pe mine m-a dus cu gandul la lungile clipe pe care probabil Ioana (ca orisice femeie frumoasa) le petrece in fata oglinzii si cu multele cutii cu farduri colorate in mana, un colaj de ganduri si sentimente placut la lectura, ingenuu si pastelat.
Singurul lucru pe care il am de reprosat este ca poezia iese in pierdere in fata scenariului aici. Parerea mea. Oricum, felicitari stimabilo!
Bobadil.

... obisnuiam sa spun destul de des, pentru ca sunt un om care s-a straduit sa nu puna pariuri daca se strecura cea mai mica umbra de indoiala pe acolo. Acum deja noi toti, dragilor mei, stim ca Adina scrie bine, si nu oricum, ci uneori (ca in cazul de fata) chiar inspirat... dar un pariu cu Dumnezeu... ce ar putea sa fie? Vreun act de self-distruction? Vorba aceea \"you know we all live in the eve of distruction..\" suna un cantecel cam trist dar taare fain... M-am gandit ca ea s-a gandit :-) la nemurire, si ca este sigura ca pe undeva, prin cartile alea de la polirom, era strecurata o picatura din elixirul acesteia... glumesc, desigur :-)
Poemul este placut, parca mai putin inregimentat in aceasta hai sa-i spun \"carcasa\" jurnalistica (by the way, lucrezi in presa, just an educated guess? :-) cu trimiteri la abisal doar atat cat ii sta bine unei doamne :-)
Mi-a placut, mai putin pariul din final, deci, sfat: nu pune Adina pariuri cu cine nu obisnuieste sa le piarda. Glumesc din nou :-))
Daca din increngatura de mai sus n-ai inteles nimic (si nu e greu), atunci ma voi face mai clar: recomand acest text (demult n-am mai acordat o steluta si parca mi-era dor) pentru ca are o capacitate iesita din comun de a trata altfel un subiect despre care nu credeam ca se mai poate scrie nebanal.
Felicitari!
Bobadil.

Dedalule, cu asta m-ai spart! La inceput n-am stiut nici cum s-o citesc, dar dup-aia m-am prins :-)
Cam macabra dar adevarata... mi-a placut ca ai indraznit, sa spun drept.
Totusi ritmul scartzaie la faza cu \"Barbosu\'\".. nu fizic, ci atunci cand citesti, cred ca e ceva cu accentul pe silabe in conjunctie cu versul anterior, nu stau sa disec doar asa imi suna mie.
Cu drag,
Bobadil.

Da, joc de putere, mind games, un spectacol de artificii pe cerul fara luna. Si inceputul a fost astfel, facut.
Bobadil.

Loredanei, care ne declara sus si tare ca nu stie sa coasa ci prefera sa mearga sus in pod sa ne aduca branza

broderia e un chin
pentru care n-ai osanza
(tragi mereu de-acelasi fir)

dar cand te urci dupa branza
lasa-ma jos... sa admir!

Bobadil.

Geana este la o suta
Asta e chiar o minune
Daca nu-si ia parasuta
O sa pice... in genune!

Spirala reusita, uite, citesc si vad ca unul zice ca e un cerc, altul vrea mai mult... ce sa mai zic si eu... un experiment, o joaca cu semnatura. Imi aminteste de desenele acelea doua linii si acelea incalcite care au ajuns sa coste milioane de dolari doar pentru ca sunt semnate Picasso. Comparatie desigue exagerata, asa ca mine, dar ce sa mai zic si eu? Ma duc sa mai citesc doina o data inainte de culcare. Un joc ramane un joc, e frumos cand copiilor le place.
Bobadil.

Eu inteleg ca florin incepe sa dea ca oceanul la flux, sa ne arate moxzal-ul ce poate, e o pornire omeneasca naturala, dar nu inteleg cum sare un text ca acesta, impovarat de metafora perplexa la texte recomandate nici sa ma tai cu drujba.
In afara de un dictionar de metafore exotice care mai de care mai elaborate ca un fel de experiment direct pe adn-ul cuvantului din care ies castraveti mai mari ca pepenii eu altceva n-am aflat (sorry for myself you\'d say florin right?) pe steaua mea apusa.
Bobadil.
P.S. Cel putin sfarcul strivind steaua al-gor e de-a dreptul... dar mai bine tac. Pentru mine exista Alcor si Al Gore, chiar nu stiu la care te referi si apoi eu mereu salut sfarcul in pozitie de drepti... ca asa sunt eu obisnuit sa salut sfarcul florine, alte lucruri nu le salut asa de bine ca nu stiu despre ele inca destul ca sa le salut in pozitie de drepti.

Un poem care are emotie, are si idee (desi una singura si aceea un pic cam batuta in mijlocul poemului tocmai acolo unde, din nefericire, pana autorului s-a impiedicat si a scartzait - dar buna).
Ador tacerile aerului dar detest fluturarile din batista mai ales pe peroane pline cu cersetori etc etc - chestie de gusturi, insa :-)
Multumesc de lectura, un text ce merita pozitia de la \"recomandate\".
Bobadil.

... scriam eu comentariul, si ce sa vezi? cade curentul, probabil ca vine furtuna... deci incerc sa reiau.
Un poem \"stas\" daca imi este ingaduit sa spun asa... miscarea alegorica vine la timp, tusa de umbra de asemenea la locul ei, pana si \"cusca cainelui\" spune ce trebuie in ciuda aparentei cacofonii. Eu cred ca Adrian a fost enervat pe lentoareapoemului dar nu a stiut sa spuna exact ce trebuie iar autorul i-a sarit in cap cu lovituri mascate dar precise. Iar aceasta lentoare vine in acest poem din prea multa negatie, nu vreau sa dezvolt mai mult, e tarziu (si mai vine si furtuna :-) dar probabil ca autorul stie ce vreau sa spun.
Bobadil.

Si inca cu plecaciune (Doamne si voi munciti pe acolo? cand se va termina oare exploatarea asta a omului de catre om?? :-))
Bobadil.

Lory, daca iti spune unul si altul sa o dai pe versuri albe zau... pai cine o fi ala sa-ti spuna tie ce sa faci? Acum chiar ca semeni cu o mai veche cunostinta de-a mea care a introdus moda vaginelor pe poeziepunctro. Mie imi placea versul tau clasic, chiar daca l-am mai intepat pe ici pe colo...
OK insa, daca e s-o tii asa de acum inainte, o sa-mi suflec manecile de la ochi si o sa te citesc cu atentie, dar te rog, scrie nu te juca, bine?
Bobadil.

Mie imi place cum te sfatuiesc unii si altii pe aici cum sa carpesti un poem care e pur si simplu slab, ca si cum ar fi fost scris in orele de digestie care, desigur, sunt necesare si ele.
Impiedicat in cuvinte acest text vine ca o naglabie peste cititor si il lasa perplex... atata zgomot numai intercity-ul dintre stomac si gura mai face... asa-i cand dormi fara burtiera ar fi spus un cunoscut de-al meu care asa obisnuia sa ma scuze in anturaje simandicoase din situatii similare.
Cu prietenie,
Bobadil.