Andu Moldovan

Un text cum de mult nu mi-a mai fost dat sa citesc pe agonia... planuri intrepatrunse, vinul si moartea, cutremurul dorintei neimplinite, de cate ori nu ne-am spus: atat Doamne si apoi sa mor!
S-a nimerit ora tarzie si iata ca vinul Ioanei mi-a linistit ziua aceasta zbuciumata.
\"Cand ai deschis gura, din vintrele tale s-au revarsat fluvii de vinuri neamestecate, mi-as fi dorit sa pot spune si eu asa ceva, odata.
Mai sunt nemultumiri pe ici, pe colo (cea mai mare ramane desigur finalul care vine ca nuca-n perete, scolaresc zau asa) dar asta nu ma impiedica sa atarn o steluta pe acest text si sa-l recomand celor ce inteleg ce un vin bun... desigur degustat in compania unei femei frumoase, dar asta e deja un alt subiect. Multumesc pentru lectura,
Bobadil.

O noua fraza mult prea plina de virgule (cred ca Radu Herjeu scrie cum erau telegramele pe vremea lui Ceau-Bau: draga mea stop te iubesc stop te astept stop daca nu stop vii ma stop omor stop - daca asa arata si reportajele lui, nu stiu ca Doamne ajuta nu le-am citit atunci patronul de la ziar ar trebui sa-i impute 3 kile de cerneala pe luna pentru semnele de punctuatie inutile) cu un mesaj din putul gandirii: cand se plictiseste prostia. Eu as fi pus un semn de intrebare la sfarsit pentru ca din pacate se pare ca in unele cazuri nu se plictiseste niciodata. Pardon,
Bobadil.
P.S. Prescurtarea este din momentele acelea de plictiseala, obvious.

Diana, se pare ca n-a fost ultima poezie pe anul acesta si asta-i bine (sa stii ca asa e si cu lasatul de fumat :-))
Citindu-te insa parca incep sa ma ingrijorez: tu ai asa, un spirit vindicativ pe cei care, intr-o forma sau alta, te-au adus pe aceasta lume, si zau ca ma pui pe ganduri. Daca e sau nu asa, doar tu stii, insa sa stii ca e greu sa transmiti un asemenea sentiment unui cititor hai sa-l numesc \"normal\" (desi cititorii de poezie azi nu cred ca ar putea fi considerati oameni normali :-), pentru ca imaginile tale sunt prea dure si sunt zugravite in contraste prea puternice. Poate ar merge mai multa nuanta, e doar o parere, a mea desigur.
Bobadil.

Incearca sa scapi de obsesia conjunctiei \"si\"... parca e o carja de care sa te folosesti doar cand nu te tin picioarele. Iar cand o insotesti si de cratima, ce sa mai zic... vezi si tu cu ochii altuia, stiu ca e greu.
In rest, numai de bine, eu cel putin astept de-o vreme sa citesc si un text adevarat sub semnatura ta, nici macar nu stiu cat o sa ma mai tina puterile. Sa astept, desigur :-)
Bobadil.

Nu stiu unde am fost pana acum sa nu citesc acest poem, pe care negresit, cu prima ocazie care sa merite acest efort, am sa-l recit.
Umor subtil, inferente de calibru magnum, poemul incepe intr-o stare de trezie, cel care-l scrie sau citeste este \"inca\" treaz, si ne dam usor seama ca nu-i om de rand:
\"Muierea tînara e bună
Dar țuica-i țuica doar bătrină
Privește-o-n zare
Cum răsare
Ca luna plină dintre dealuri\"
apoi lucrurile se complica dar intr-un mod atat de firesc si totodata ingenuu, incat nu pot decat sa ma aplec in fata acestei pagini si, oarecum resemnat, dupa o lectura atat de agreabila, sa o rasplatesc cum se cuvine.
Felicitari, domnule Ioan cu un nume de culoare rafinata (ca si tuica batrana de altfel)
Bobadil.

... o remediere adica, deci
Se uita seful crucis (deci nu chioras, crucis are asa, o sonoritate biblica radule avand in vedere ca aici e vorba de sfanta zi de vineri) la mine si-mi spune
iar vrei sa traiesti mai putin astazi?
e vineri Domnule
am si eu dreptul la nasterea (vezi, aici nasterea vine mai bine in contextul a tot ce este mai devreme spus despre ziua de vineri) mea saptamanala
vreau sa plec mai devreme (nu, in nastere suna mai bine decat in moarte)
s-o prind inca verde (rumena sugereaza ceva aproape trecut, si nu merge cu ideea)
pleznind de sanatate... etc.
Bobadil.
P.S.
Dar mie tot o pocnitoare mi se pare, am facut acest efort pentru ca Eugenia a zis ca i-a placut mai putin un vers si m-am gandit: Bobadile, ai imbatranit, hai apuca-te de scris pe aici iara nu te lasa pe cea ureche a ta.
Iar cu vandutul Radule, nici macar pe asta nu o cumpar. Pe bune. Acelasi (de la OPC, desigur).

Silviu, eu am citit vreo zece din poemele tale si cred (sper) ca am fost in stare sa-mi formez o parere inchegata despre stilul si expresia ta in poezie. Un stil pictural, fara discutie daca insisti aici te vei intalni cu \"monstri sacri\" ai genului, chiar si pe site sunt cativa autori care au penel deosebit in a zugravi tablouri in cuvinte. Tu ai o usoara inclinatie spre un \"suprarealism ponderat\" daca as putea sa-l numesc astfel, te avertizez insa ca esti, asa cum ti-am spus, pe un \"teren minat\". Oricum, pentru consecventa cu care scrii bine, in imagini curate, cu idei pe care se vede ca le porti cu tine si le lasi sa gesteze acolo o vreme pana sa le dai o forma, eu iti acord o steluta de incurajare pe acest text. As vrea sa vad insa la tine in poemele care urmeaza un progres, care poate aparea doar in urma unor lecturi mai asidue, mai ales daca vrei sa insisti in acest stil. Te voi mai citi, succes in continuare pe agonia!
Bobadil.
P.S.
Si, marturisesc, asta cu \"ploaia deocheata\", nu ca e de actualitate, dar mi-a placut in mod deosebit! Ptiu sa-i FIE de deochi :-)

N-am inteles nimic din aceasta \"personala\" o sa incep probabil sa regret eseurile cu parfum de ciocolata si aforismele din putul gandirii (ca cel cu floarea si cu mocirla) cu care m-a obisnuit acest autor. Uneori am impresia (sper sa fie falsa) ca sunt unii oameni care simt nevoia sa scrie asa cum simt nevoia sa urineze (scuzati expresia, dar nu-mi vine ceva mai zilnic si mai presant, iar bautul apei este un act de interiorizare mai degraba). Aici vad un fel de \"friday on my mind\" in varianta Radu Herjeu pe care, sa-mi fie iertat, nu o cumpar. Cu riscul de a-i creste audienta acestui autor semnez
Bobadil.

Eu am observat cu atentie ca aici avem de-a face cu cineva care pe langa faptul ca este membru al USR, mai are si o activitate prodigioasa (cel putin dpdv cantitativ, altceva nu pot sa spun fiind in necunostinta de cauza) pe \"ogorul artei cuvantului\". Insa textele Domniei Sale (instelate si aplaudate de mai toti comentatorii pe care, si pe ei, i-am citit) mie nu-mi spun decat o imensa plictiseala, sunt prafuite si scolastice. De acord cu un singur comentator de la \"patria\" si anume cu DoDu: demult nu m-am mai plictisit asa citind niste poezii. Va doresc succes si sper ca printre numeroasele Dvs. volume de versuri se afla si alte lucruri mai emotionante decat cele cu care ne-ati onorat aici, pe poezie.ro. Cu respect,
Bobadil.

Spontan, are miscare, ritm, imi place! Chiar asa a fost? Am si eu ceva povesti ale naibii de piparate de pe vremea facultatii... eh.. batranul Bobadil :-)
Sa stii ca daca te-a remarcat in felul asta (la a patra privire, desigur :-) nu stiu daca e barbatul visurilor tale, dar daca (e a treia oara cand zic daca, sper ca remarci si aceasta a patra oara) va fi atunci cu prima ocazie festiva el se va impiedica de o umbra (nici macar nu stiu daca va varsa ceva pe tine sau nu) si va intelege ca tu esti iar ea nu.
Bobadil.

daca nu era ingerul ala adormit din final, zau ca eram gata ca butelia! (scuza-mi exprimarea)
Ioana deja nu mai e cazul sa spunem, are nu numai condei, dar si o imagistica proprie cu care ne abunda in ale ei \"pre-texte\" (apropos, ideea la inceput si inca pentru o vreme mi s-a parut foarte buna, dar deja cred ca insisti prea mult si deja incepe sa semene a falsa modestie, parerea mea).
Excelenta combinatie intre \"ritmul tahicardic al fricii\" si \"nici urma de lacrima\", descrierea lirica a unei stari extreme, dupa mine deloc usor de facut, iata, Ioana reuseste magistral.
Pe final \"ca un dumnezeu incurabil\" - mi se pare un pic exagerat, la fel ca si aruncarea aceea de ingeri, parca asistam la un meci de cricket care strica poezia, doar englezii si aruncarile lor de la cricket sunt incurabile si de ne-inteles pentru noi, bietii muritori.
Placut asta e placut,
Bobadil.

Cred ca referiri de genul celor de aici la o melodie care deja sta in sufletele multora rezonand acolo mult si bine \"if you have a minute why don\'t we go somewhere only we know\" - nu stiu daca astea sunt exact cuvintele ca nu obisnuiesc sa intru pe google ca sa par exact - nu aduc mare lucru in poezie. Mai mult, aripile si portocaliul, mai ales portocaliul, l-am invatat (eu cel putin) de la Mat pe dinafara. Un poem pe care il vad un exercitiu de scriere, o schita cu o semnatura deja clasica, un fel de trei linii semnate Picasso pe care daca le ai in baie se cheama ca esti, probabil un milionar excentric.
Bobadil.

Constantin, am citit cateva dintre poemele tale, marturisesc am incercat o oarecare surprindere, stii de ce? Pentru ca am descoperit in tine un spirit evervescent, incarcat de lumina, care mi-a placut! Insa imi amintesc bine, spunea Brancusi atunci cand parasea pentru ultima oara atelierele lui Rodin \"la umbra marilor arbori nu poate creste nimic!\". La fel si la tine, vad o ancorare in tematicile hai sa le numesc \"clasice\", desi nu acesta e cuvantul, mai degraba le-as numi perene, in jurul carora insa e foarte greu, te rog sa ma crezi, sa creasca poezia... mai degraba eseul sau istoriografia.
De aceea cred (si te rog sa-mi ierti parerea aceasta care mai degraba suna ca o lama de cutit) ca ar trebui sa privesti mai atent in tine... acolo se afla oglinda tutror acestor lucruri pe care tu acuma doar le povestesti altfel in poeme, si sa scrii ce descoperi acolo. Eu am sa te mai astept. Se pare ca in tara Hategului mai traieste spiritul poeziei noastre. Et in Arcadia ego,
Bobadil.
P.S.
Titlul comentariului meu vine din asemanarea a ceea ce am citit aici (desigur pastrand proportiile :-) cu Barbu. Dar stii \"vinovat e tot facutul, iar sfant doar nunta, inceputul\".
Acelasi.

lui FLORR care crede ca \"pastilele\" lui Genu sunt medicatie curata

conu\' Genu, indecent
mai smecher ca alba-neagra
ne vinde-un medicament:
epigrame... cu Viagra!

Bobadil.

Eu cred ca gaza aceea nu e chiar anonima, i se zice drosofila melanogaster si obisnuieste sa isi caute obstescul sfarsit intr-un pahar cu ceva alcool :-)
Poezia sclipeste in \"budoarul toamnei\" si schioapata in \"ploaia mi te ascunde in suflet\"... parerea mea, desigur.
In general, o lectura deosebita de la un autor care pare ca aici isi regaseste o liniste, un calm al reflectiei pe marginea vesnicului care incepe maine de dimineata.
Bobadil.

Parca am avut o presimtire... cred ca asa simte animalul vanat in preajma vanatorului, dar eu nu am de unde sa stiu despre lucrurile acestea, poate ca le-am citit din carti sau poate ca undeva, candva, cineva mi le-a povestit la un foc de lemne. Dar asta inca nu e tot... pentru ca \"un orologiu ambiguu\" imi aminteste ca timpul curge nu asa tic-tac, ci se scurge incepand inca de dimineata, iar la amiaza e cel mai greu pentru ca, asta e, nu mai stim incotro s-o apucam... cum e seara, ca sa nu mai vorbesc de somnul acela, inca nu stiu, de aceea poate ca inca mai sunt pe aici.
Bobadil.
P.S. Nu am sa fac ceea ce ar fi de facut, pentru ca vorbelor lui Mat nu le lipseste steaua mea, insa am sa astept... asta invat.

Lory, asta e cam prea de tot. Un text slab, de clasa a patra primara. Eu l-am citit, dar de placut, ioc! Pai ce sa-mi placa? Suna a manea, se balbaie, \"doi\" \"amandoi\" cand e seceta cand e iarba verde facuta pat, virgula apare inainte de verb la \"a plecat\", ritmul schioapata iar rima e facila de la a la z.
Singura calitate a textului este semnatura ta, care insa nu-i confera din pacate mai multa valoare, de imi vine sa cred ca ti l-a dat sa i-l postezi fratiorul mai mic sa se vada si el pe net. Astept texte mai bune de la tine.
Bobadil.

Alina, cred ca am stomacul tare sa diger cam orice experiment, mai ales unul chiar interesant ca acesta al tau. Expresii care vin intr-o invaluire asa, ca a cetii inainte de rasaritul Soarelui, vad aici un fel de asteptare bine temperata, destul de bine sugerata. Orice, mai putin \"ascute-te\"... tie iti place, zau asa?
Bobadil

Imi place \"somnul in transparent\", parca nu ma mai satur de el si vine dimineata si tot as mai vrea sa dorm. Batranul insa imi spune istorii... si ma trezeste... el asta stie sa faca cel mai bien mon cheri, luntras sau biet vaslas, eu dorm in continuare...
Bobadil.

Lory, usor morbida prezenta mustelor alea... ce sa zic, pentru mine musca are multe semnificatii, dar una o intrece pe toate si chiar nu vreau sa spun care este. Precis stii si tu :-)
In rest, un text placut, un fel de epigrama mai lunga :-)))
Aici ai insiruit cateva variante pe care le-ai incercat ca sa te indragostesti. Nu stiu daca ai incercat si altele cum ar fi: un numar de striptease marca Kim Bassinger in 9 saptamani jumate, gheata pe piept, mierea sau ceara de lumanare picurata exact acolo.
E drept, doar la miere ar veni musca dar nici celelalte variante nu-s de lepadat. Dau rezultate, crede-ma. Mai ales daca el e cu cel putin zece ani mai mare :-)))
Bobadil.