Beție cu gâză anonimă

O poezie care are de toate după părerea mea: atmosferă, imagistică, construcție bine realizate. Contemplație și implicit meditație. O poezie ca un cuib, în care te miră încă nevoia de protecție, de înlăturare a senzației de pustiu, în care se insinuează nevoia de confirmare a rostului, de împlinire.
,,ce pustiu ține frunzele
agățate încă de crengi\" mi-a plăcut debutul poemei în mod special, fiind un gând ce ne urmărește de multe ori, căruia de regulă ne trebuie pagini întregi să îi dăm contur, cel puțin mie așa mi se întâmplă...Sensurile poeziei cred că se desprind liber, nu găsesc necesar a insista asupra lor.
Ce mă intrigă însă este titlul, înțeleg că ar putea fi un monolog după o beție cu o gâză, pustiul fiind cu adevărat autentic în cazul ăsta, însă nu știu de ce ai ținut să subliniezi prin ,,anonimă\". Gâza este percepută prin ea însăși ca fiind anonimă...
Doar versul 3 parcă are ceva un pic strident pentru întregul desăvârșit ce îmi pare a-l găsi aici, sigur e doar o impresie, scuze pentru remarca neargumentată.
O poezie care mi-a plăcut cu adevărat.

Narcisa... e o emotie cred iar gâza aceea nu-si gasea locul nicaieri in poezie dar ma bantuia... gâza e anonima dar va deveni celebra candva :)
Remarc inca o data sensibilitatea care te aduce mereu in vecinatatea sensului ce s-a vrut exprimat.

Eu cred ca gaza aceea nu e chiar anonima, i se zice drosofila melanogaster si obisnuieste sa isi caute obstescul sfarsit intr-un pahar cu ceva alcool :-)
Poezia sclipeste in \"budoarul toamnei\" si schioapata in \"ploaia mi te ascunde in suflet\"... parerea mea, desigur.
In general, o lectura deosebita de la un autor care pare ca aici isi regaseste o liniste, un calm al reflectiei pe marginea vesnicului care incepe maine de dimineata.
Bobadil.

Gaza anonima. Fara pete, fara noroc. Ce frumos :)
\"visul unui somn îndelung așteptat\"
Obicei. Dragoste prin cunostere si cristalizare. Visul tau pe care abia astepti sa-l traiesti \"ascuns in suflet\". Ascuns alaturi de ploaia voastra, de iarna voastra, de diminetile voastre, de soaptele voastre. De iubirea voastra. Poezie de iubire.
Apropo, asa ma tin si pe mine azi frunzele. Cu grija, dar pustiu. Sunt grele primele zile de facultate, imi aduc aminte in fiecare moment de liceu..
Numai bine

Andrei :)... sa stii ca am avut multe probleme cu gâza aceea... o asezam in cate un vers dar toropita fiind schimba mereu topica... apoi am ridicat-o in titlu, am exilat-o spunand lumii ca e anonima... vad insa ca voi o faceti celebra :)
De fapt m-am gandit la un chip de copil al naturii... la insignifiantul din viata noastra pe care nu punem niciodata pret, in caz ca totusi il observam... de cele mai multe ori suntem prea grabiti prietene si astfel trece viata asta pe langa noi ca un intercity. Multam de cuvant.
Mihai... M-a prins iremediabil toamna asta... nu stiu cu ce ma hraneste dar doare intr-un fel straniu. Multam.