Andu Moldovan

Iar stau (desi e sambata azi, vinerea a trecut, e deja istorie) si ma gandesc bobadilic la natura perceptiei, de fapt la cat este ea de friabila. Eu nu am vazut deloc in acest poem o constructie de idee, de felul ante-comentatorilor mei (intr-un fel regret ca, din cauze independente de vointa mea :-))) ce-mi place expresia asta nu l-am citit mai devreme), ci mai degraba o tentativa pe care nu pot decat sa o apreciez de a intra \"mai adanc\" in forma exprimarii directe. E greu... si aici Virgil nu exceleaza, insa imi arata (cel putin mie) ca e un pas inaintea noastra.
Remarc aceasta constructie. Are ritm al \"zicerii\". Ideea este banala si nu are importanta, parerea mea.
Bobadil.

Ioana mereu vrea sa ne arate ca suntem usor naivi (ca sa nu zic prosti, nu cadreaza :-) Dar nici noi, coane, nu suntem asa de prosti pe cat parem, ar zice un personaj, din cele ecranizate, desigur...
La poemul asta zic asa: prietenul regizorul e cam tanar iar darul e mai mult o surpriza, cum ar fi cea facuta de taur vacii negre.
Eu inca mai astept texte, texte, texte... si apoi om mai vedea. Cu respect netarmurit (neregizat, nescenarizat, nefilmat)
Bobadil.

Am mai spus-o, Adina stie sa scrie, sa inchege \"senzatii\" in \"cuvinte\". Poemul de fata e bunicel, are o \"stare poetica\" asa cum spune Costin, dar e crud si (iar ma repet de la Hose) involut. Adica se prabuseste in persoana autorului (autoarei in cazul de fata) inainte sa se nasca. Prima strofa e naspha rau de tot, Adina :-) Altfel, ma bucur ca esti apreciata, privirea ta o merita.
Bobadil.

Lory, te-as incuraja si eu dar au facut-o deja atatia inaintea mea. Eu astept sa progresezi, sper ca o vei face. Are, desigur si rabdarea o limita impusa de cele trecatoare, dar daca ma las de fumat si mananc mai multe legume... cine stie?
Deocamdata ce vad este boleroul lui Negru boleroul lui Negru boleroul lui Negru si nu ma balbai. O repetitie in ceva ce, daca nu ar fi sufletul tau pe care toti il vad \"frumos\" \"copilaresc\" etc iar eu ii cred.. ar fi .. stii tu, ca si cum am re-inventa mersul pe jos. Orice copil care implineste un an face asta, cu mereu aceeasi splendida unicitate. Nu stiu insa daca despre asta este vorba in propozitie, daca intelegi (sper) ce vreau sa spun. Pentru ca si un pur-sange inhamat la o caruta tot martzoaga se cheama din pacate. Si nu sunt eu cel care spune asta. Spor la toate!
Bobadil.

...si iar iti zice piticul: Bobadile, tu nu intelegi femeile din ziua de azi! Si ce credeti? Are dreptate piticul, are dreptate! Femeile din ziua de azi sunt sofisticate, Bobadile, scriu poezii la care te uiti ca matza-n calendar si te scobesti in nas ca un taran de la tara ta ce esti tu tarane! Asta e situatzia... allegro ma non tanto cum zice Ela, allegro ma non troppo cum se zicea pe vremea mea apusa la tara, asta e! Ama, pe la jumate m-am pierdut si pierdut am ramas... mai am de invatat, ai?
Bobadil.
P.S. Sper sa fie doar o provocare, en-garde! Daca e poezie... sunt mort.

Potrivita si inspirata personala Ioana.
La multi ani si din partea mea azi, de 8 noiembrie celor Mihai, Mihaele, Gabrieli si Gabriele care azi au motiv de sarbatoare.
Bobadil.

Ela, cineva spunea like the flower needs the rain like the poet needs the pain?
Se pare ca incepe ceva-ceva chiar sa iasa din chestia asta. Nu mi-a placut \"inul\" - nu e potrivit acolo in context... sa fie oare pentru ca iti vine mai bine borangicul?
Bobadil.

Am citit recent ca s-au inmultit \"periculos\" aurorele boreale, altadata un fenomen rarissim vanat de toti amatorii de ceva special, se pare ca au ajuns ceva comun... zic ei ca ar fi si o explicatie, cum ca vantul solar este acum de o intensitate nemaintalnita pentru ca s-ar parea ca sitemul nostru solar traverseaza o zona galactica cu o foarte intensa radiatie si ca asta e... suntem iradiati.
O fi off-topic? N-o fi?
Nu-mi place ca in ultimul vers intalnesc o \"consonanta\" greoaie, care parca aduce totul jos... acel \"despartind timpul in scantei\" se vrea sa ridice, sa inalte, dar are prea multe consoane. Carcotas, asta e.. :-)
Placut mult,
Bobadil.
P.S.
Intr-o forma stranie, se pare ca ne apuca \"astralul\" la comanda, o sa creada lumea ca ne-am vorbit parol!

Muuuult prea jurnalistica pe gustul meu. Nu-i de mirare ca ti-o insteleaza baraca :-). Asemenea deliruri verbale se gasesc cu sutele prin presa noastra \"cotidiana\"... am exemple, nu ma joc cu vorbele. Un text de duzina, placut la lectura si atat. Plat ca o farfurie nezburatoare. 100% autentic Robert Turcescu & co.
Bobadil.

Frate, asta cu bolero-ul nu ca m-am prins \"din prima\" dar am vrut sa mergi mai departe. Suferinta, Vladi, nu se striga ci se suiera. Iar pentru asta nici o \"halta doar pentru plecari\" si nici un \"vant care-si boceste pruncii morti fara popa\" nu-i deajuns. (demonul ala suiera, e-adevarat, poate el se apropie cel mai mult, dar boleroul fara capat de dupa el e un fel de puncte puncte care spunand totul nu mai spune deja nimic). De aceea raman la ideea initiala, poemul e casant, vrei sa intelegi ce-ti zic bine, nu, asta e.
Cu drag,
Bobadil.

Un poem \"casant\", ai senzatia ca daca insisti cu lectura, se va \"sparge\" cumva si te va rani la ochi.
Nu neaparat o exclamatie de admiratie, dar una de apreciere tot imi smulge... Este scris insa cu prea mult patos, nesustinut din pacate de expresie... parerea mea, ca intotdeauna :-)
Bobadil.
P.S. Mie nu mi-a placut niciodata bolerolul ala, de cate ori l-am ascultat imi venea sa zic \"daca mai repeta o data, arunc (si aici urmeaza mereu alt instrument, functie de evolutia tehnologica virgula careia i-am fost martor): intai radioul cu ochi magic (de obicei ascultam europa libera la sarma cea mai lunga) apoi pick-up-ul (cu cuartz si abia apoi cu diamant, nu?), apoi mag-ul, cass-ul etc... azi calculatorul :-))) sau chiar USB disk-ul pe geam!

Adica asta cu fanteziile Li, ma bucur ca Dominic aduce in discutie acest termen, aici. Coincidenta sau nu, aici avem de-a face cu \"Niste Li\", copii (cu accentul pe \"i\" desigur) sau nu? Ca eu ma intreb, asa, ca ardeleanul in fata broastei testoase...
Bobadil.

Exceptionala viziune! Desi prea incarcata in forma ei de exprimare (poezia nu este scenariu, sau nu MAI este scenariu de o vreme incoace, cititorului trebuie sa i se lase libertatea de a citi poemul in ce forma doreste), pornind de la semnele de punctuatie pana la paranteze, aceasta constructie literara are poezie latenta in ea, sugestie si chiar umor. M-am bucurat ca, iata, dintr-un fel de intamplare, am ajuns aici poate pentru a semnala textul acestei (noi oare? - ca in ziua de azi nu mai poti fi sigur pe nimic :-)) colege ale noastre.
Bobadil.

Cameliei a lui Petre (C)-Sile, care ne invata cum sa travesrsam strada poeziei in ordine si disciplina

un poem si o poema
traverseaza pe la zebra
ea putin cam aiurita
el, cu punga... gaurita!

Bobadil.

... este si aceasta, nu? Alina ma incanta cu acest ciclu (Doamne, cum suna cuvantul asta :-) de FanteziiLi (adica ale ei, I suppose). Acum pot zice ca ea se descrie pe ici pe colo in mod intentionat ca o fetita cu ursuleti de plus in brate pe care-i pupa afectuos pe boticul de piele (nu de plus), sau domni miopi sau doar orbiti de soare fascinati de o sonata pentru singuratate si orchestra? I suppose again, ceea ce desigur diminueaza din \"credibilitatea\" fanteziilor ca ar fi chiar asa de \"fanteziste\" :-).. dar ma rog, cine mai pune azi pret pe memoriile poetilor?
Si asa incantator cum gasesc acest... of... nu-i mai zic... aceasta serie de poeme, cel mai tare imi place acesta cu rulota (pentru ca ea ii zice \"ruleta\" :-) si pentru ca aici imi pare mie sau Alina isi gaseste in fine discursul, nu se sfieste sa se intinda (chiar si la figurat) sa arunce ursuletul si domnului respectiv sa-i cada, probabil, ochelarii de pe nas ramanand in pozitia de drepti (sau alta, la fel de dreapta) dar cu gura respectiv si proportional la fel de larg cascata.
... si nu in ultimul rand, pentru ca acest stil imi aminteste de cineva care obisnuia sa scrie pe aici, pe la noi pe poeziepunctro acum fiind ocupat(a) cred cu alte alea...
Bobadil
P.S.
O steluta bobadilica pentru aceasta \"sceneta\" lirico-muzicala fara ursuletz...

Luciane, poemul asta are un inceput frumos, asa, ca o poveste (vizual, sau mai degraba \"vizionar\", in nota \"bagatelelor\"). Dar de la versul
\"amestecandu-se...\" parca te-ai plictisit sa scrii, multumit cu imaginile redate deja lasi cititorul sa plescaie din buze \"hmm\" \"plici-placi\"... \"odihna nerostirii\" este atat de diferit, ca substanta poetica, de restul poemului, (nepotrivit in opinia mea povestea ar fi trebui sa mearga un pic mai departe sub semnatura ta, autorul ei) de parca, ti-am mai spus, zici: stii ce? ia mai lasati-ma voi in pace eu am zis ce am avut de zis. Hopa-hopa.
Bobadil.

Lory, se facea ca lumea toata, cu mic, cu mare, pornea la drum... si nimeni nu stia (chiar nimeni) unde vom ajunge dar in locurile noastre nu mai era de stat, nici de trait, nici de visat.
Am citit un poem cu suisuri si coborasuri, de aceea (cu toate imperfectiunile de rigoare :-) el canta:
\"ma leaga strans de saua unui cal\" - nu stiu daca asta e bine sau nu, dar la stana de vom merge inainte de ninsoare, vom afla pe Lory sau pe cine in cojoc de lana?
Bobadil.

Trebuie sa zic: uneori o pauza e necesara (in ceea ce ne priveste pe noi, userii de poeziepunctro :-). Ce faci tu, Radule, se numeste pur si simplu o treaba facuta bine. Ca daca ar fi fost altu\' s-o faca mai bine ca tine, l-as fi aflat demult...
Bobadil.

Un poem psihiatric (apreciez insistenta cu care Alina posteaza la \"personale\")... un tata lup (mai tata.. !!) care parca este facut responsabil de toate vanatorile ce au urmat crimelor (da, crimelor) lui. Nu cred ca am citit ceva mai infiorator de o vreme incoace, cum bine zice Alina (comentatoarea, desigur:-)... un poem_malaxor care imi aminteste de finalul din \"once upon a time in america\". Cu doua-trei retusuri pe la sonoritate (se vede ca Li asculta muzica in format empetrei... din graba?) cum ar fi \"cu cizmele ne face valizele\" iese unul dintre cele mai bune poeme post-non-conformiste :-))) pe care le-am citit in ultima vreme. Parerea mea, desigur.
Bobadil.

Vad aici in lirica Elei o evolutie clara. Nu vreau sa spun ca, paradoxal sau nu, ea incepe sa semene cu unul dintre prietenii nostri comuni :-) (asta nu e desigur rau, pentru ca ea aduce o nota de feminitate versului si ii da astfel o rezonanta mai cristalina).
Adresabilitatea directa desface sentimentul, il expune in fata cititorului fara prea multe complicatii estetice, este un unghi din care-imi place, iata, sa o citesc pe Daniela Luca.
Nu ma arunc la stele pentru ca deja se stie ca noi doi ne cunoastem (deja cineva, nu spun cine :-) mi-a zis ca se uita pe stelele mele doar daca sunt acordate vreunui autor necunoscut :-)) dar in opinia mea, acesta este un text ce trebuie remarcat, atat intrinsec cat si ca evolutie indiscutabila a autoarei spre o \"chintesenta\", spre o alta forma de exprimare. Iar pentru cine nu stie, spun eu: asta nu-i easy stuff.
Bobadil.