Andu Moldovan

Ce-i aia leviatane? Un nou cuvant in loc de cool presupun...
Welcome back hose, daca tot zici ca esti \"back\". Mi-a placut textul, si crede-ma! nu-i problema, nu te iubesc femeile, pe lumea asta mai sunt si barbati,
Bobadil.

O abordare dificila, ceea ce aici este simbolistica se transforma in sentiment trecand prin chinuri inimaginabile. Desigur, putem sa ne gandim, ca Roberval, la armistitiul cardioidei care pune in final un fel de ordine in toata aceasta desfasurare care, pana in cele din urma, eu cel putin nu cred ca ii apartine acestui genial Etienne.
Poemul se doreste carnal, insa lui Vasile nu-i prea ies aceste \"osanze literare\" : orgasme, sani, el cand rosteste aceste cuvinte eu ma gandesc de indata la altceva. Natura eterica a scrierii lui Vasile Munteanu este predominanta in aproape orice situatie.
Nu am inteles de ce in ultimul vers avem repetitia
\"între mine și-ntre ce-aș fi fost\".. e ceva neterminat aici.. intre CE si CE? E o simple eroare de expimare (eludabila, desigur) sau are alte semnificatii? Greu de spus.
Mi-a placut, imi place cand e vorba de matematica, oricand,
Bobadil.

Marturisesc, mea culpa, n-am mai poposit cu un comm prin pagina Laurei de-o vreme si trebuie sa zic \"rau am facut!\" Fata asta are farmec mai baieti... Pai pica para malaiatza in gura lu\' natafleatza, sa-ti zica tocmai o femeie, si nu orice femeie, da?? cum fac femeile amor, pai asta e ca si cum ti-ar sufla einstein si tu esti la examen la fizica tocmai ti-a picat teoria aia a relativitatii, tu crezi ca e asa \"totul e relativ\", noroc ca el iti zice scurt \"ba, nu chiar totu\'!\".
Prea fragmentat insa, rupt este acest poem, de parca femeile ar face-o asa \"hai!\" \"stai!\" \"ia-o ma!\" \"stai sa-ti trag o liniuta!\", nu stiu, ca nu am exerienta deloc la acest capitol, de aceea apreciez acest cum se cuvine acest text si il recomand spre lectura cu caldura specifica noua, barbatilor (in fizica i se spune \"caldura masica\" iar in psihologie nu stiu cum i se spune, dar stiu sigur ca i se spune cumva urat si tendentios, pentru ca in psihologie se considera ca barbatii sunt o specie violenta inclinata de la natura spre acte abominabile, mai ales daca in peisaj se afla o femeie care, uite-asa ca in poemul de fata, face amor, sau dragoste sau pur si simplu sex, pentru ca doar ele, femeile, stiu sa nuanteze si sa diferentieze intre aceste notiuni)
Bobadil.

... pai nu? Cum altfel putem explica acest noian de comentarii in subsolul acestui text?
In versul \"e mai ușor cu avionul
spre niciodată
mai mult conform
mai puțină plictiseală\", cred ca Alina a vrut sa zica \"mai mult conforT\", dar nu i-a iesit asa, din prima.
Bobadil.

Nu stiu de ce, dar am avut o presimtire sumbra ieri. Uite asa stateam eu si ma gandeam (recitind poemul cu ditamaiul de pe marte) ca Li o sa-si dea in petec curand. Am avut, n-am avut dreptate... Dumnezeu stie. Mie logoreea asta nu mi-a placut. Bashka mai are si o greseala gramaticala care, la una ca Li, atarna greu cat o cireasa pe coliva: \"nu fii prost\" cu doi de \"i\". Ce sa-i faci Lii, graba strica treaba iar tremuriciul omoara licuriciul. Se intampla insa si la case mai mari. Despre partile bune nu mai vorbesc, ca sunt majoritare si oricum fac legea acestui poem.
Bobadil.

.

Eu cred ca Bazil e prea dur in comentariul sau (argumentat si pe care l-am citit nu doar cu placere, dar am mai si invatat lucruri interesante). Alinei ii place sa se \"joace\" cu textele, cu cititorii, cu cine se mai gaseste, asta are un farmec aparte. Acest text nu e unul pe care (cel putin eu asa cred) Li l-ar include in vreo mentiune pe care ar fi rugata sa o faca poemelor sale. Mie lectura mi-a placut, mai putin finalul care iese brusc din contex. Asta nu e a-priori rau, dar din pacate expresia din final nu are forta de sugestie. Luna rosie in obraz? De fapt il vezi pe Marte? Asta nu e bine zis, nu vreau sa ma lansez in explicatii. Poate la cerere... dar nici asa, cred ca are cine sa zica in locul meu, daca vrea.
Bobadil.

Ascutita aceasta \"sectiune\" pe care Ioanan o face aici prin insasi corpul durerii, si nu oricare, ci aceea care izvoraste din amintire... aceea este de nesters, nici macar cu mopul.
Ce nu-mi place, hai sa zic din astea, fiinca nu cred ca Ioana se asteapta de la mine la altceva :-)
1/ Insistenta pe simbolistica spitalului, dupa mine o singura mentiune in poem era deajuns (de exemplu \"infirmiera\" poate lipsi cu usurinta)
2/ Acel \"impatur\", ardelenesc, cred ca totusi \"impaturesc\" ar fi fost mai bine, mai \"la dunga\" cum e tot poemul
3/ Strofa intai are prea multe determinate \"de fier\" \"de spital\" \"de garda\" \"de noapte\" si asta ii intrerupe curgerea poetica.
Bobadil.

Cred ca aparitia \"in alb\", adica pe hartie, a unei parti din poemele Elei este un fenomen natural, asa ceva ca venirea verii si inflorirea teilor.
Se observa ca pana si asa ceva produce unora placere si o dispozitie romantica (vezi Eminescu) iar altora diverse alergii. Eu voi saluta oricand cu placere asemenea evolutii, mai ales insotite de articole, comentarii, etc, ceea ce dovedeste macar ca lumea pe aici nu doarme.
Raul, scuza-ma pentru diversele intarzieri, dar nu ti-as dori sa ai pe cap chestiile mele, acum, nu de altceva, dar esti un baiat tanar, entuziast, si trebuie sa crezi ca viata e frumoasa si, pe cale de consecinta, merita traita.
Cat priveste articolul, eu l-as fi scris altfel, dar desigur, nu l-am scris eu, ceea ce e de bine, parerea mea.
Bobadil.

Marturisesc, am citit cu placere \"seria\" de personale cu care Ela ne incanta de o vreme incoace. Cred ca au si ele :-) rostul lor, parca aici ea (Ela) se deschide mai mult catre sufletul nostru, al cititorilor, prin aceste dialoguri cu un interlocutor mai mult sau mai putin imaginar. Metaforele cursive, ca un fluviu izvorat de undeva, dintr-un masiv muntos abia descoperit de cei mai indrazneti exploratori, descriu un \"joc al ielelor\" care, desi fundamental imaginativ, te izbeste cu o forta izvorata dintr-o realitate, alta desigur decat aceasta, dar la fel de senzoriala. Iar pana la urma, cel mai greu ne este sa uitam.
Bobadil.
P.S. Dar eu nu trebuie sa uit ceva, anume sa zic si cu stea ca tare imi place aceast \"serial\", fie-i viata lunga, si, cine stie, poate intr-o buna zi o sa apara si sub forma de dialog? Sau scenariu? Nu, scenariu cred ca nu...

Interesanta viziune de la suprafata apei spre adancuri... mi-a placut. Mai putin am inteles rolul insulei, parca nu intra \"in peisaj\" ca sa zic asa. Un exercitiu reusit, imagistic, fara balast.
Bobadil.

O schimbare de registru. Nu vreau sa ma lansez in idei, pentru ca simbolurile de aici imi trezesc subiectivismul, mai ales podul lui saligny... om avea istorii comune? In rest, de acord cu textul mai putin cu fragmentul din \"campia\" pan\'la tatzishoare. Pai din astea-mi esti tu ma?
Bobadil.

Da, o idee si o simtire valide, parca facute sa te scape de o inefabila hernie de disc de sorginte aristocratica. \"Stol de indumnezeire\" e fortat. Toate pasarile din stol murira de gripa aviara, indumnezeita desigur. In rest, poem cu natura da cappo al fine. Maestre, muzica!
Bobadil.

Interesant, un soi de dedublare, are forta primitiva versul asta, mi-a placut, aproape ca nu am recunoscut autoarea (ceea ce e aproape un paradox :-) Desigur, ca orice pionierat, are asperitatile lui, crabii sunt meduze iar franceza vine la sfarsit ca o Lara Fabian in Je suis malade. Impresionant, dar doar atat. Been there, done that, ar spune un rival de moarte al Delfinului :-). Mai vreau din astea,
Bobadil.

Sile, bag-o la personale si la cuvinte cu pizda mamei tale, doamne iarta-ma. Imi plac experimentele, asta e unul chiar fain, dar nu abuza de calitatea de editor falit.
Bobadil.

Interesanta viziune, mai ales asupra Monicai Gabor pe care n-am inteles de ce Eugen Galateanu o vede atat de \"irezistibila si ispititoare\". Eu cred ca e doar o fata ametita de clasa a 12-a care a dat peste un libidinos cu bani. In rest, interesanta propunerea, eu subscriu si de cate ori am ocazia ma impotrivesc ca fetele frumoase sa se marite. Nu toate imi urmeaza, insa, sfatul. Iata un text bun al lui Galateanu. Mai citesc, daca nu cumva o da iar pe politica si pe ce neam de cacat suntem noi romanii ca atunci ii zic iar de dor si duca :-)
Bobadil.

Asa-i doar ca ala era Boabdil, io-s mi-s Bobadil si nu plang ca un ratat, nici nu mananc cASH (ce credeai?), si nici Granada n-o pierd, ca nu o am, bat-o vina!
Bobadil.

Chiar mi-a placut, desi postura de \"copila agatata de pleoapele tale\" (e vorba de mama, nu?), ascultand tangouri nu am prea descifrat-o emotional, m-as putea gandi la multe, dar sunt prea intortocheate, cum ar fi ca de fapt mama asculta tangouri iar ea (copila) era o lacrima intre pleoape, dar tot mi se pare ca exagerez.
Nu l-as numi \"saizecist\"... acest poem este pur si simplu frumos.
Bobadil.

Liviu, trebuie sa-ti marturisesc ca, iata, intr-o dupa-amiaza cand nu pot spune ca \"ma da timpul liber afara din birou\" :-), mergand eu asa, pe cararile intortocheate ale link-urilor de pe site, am ajuns la tine (de la Ioanan, asa-i) si mi-am petrecut cateva minute bune pentru a aprofunda comentariul de forfait pe care l-ai lasat lui Dan Dediu la poema cu tarfa mov :-)
Apoi, revenind la acest poem (ultimul postat) vreau sa-ti spun un singur lucru: poezia nu traieste in ce am citit eu aici, poezia nu este un extemporal dat cititorului, nu este exegeza, nu e nimic din astea (si daca este, exceptii exista, desigur, vezi Ion Barbu, ea tot trebuie sa placa, sa aiba macar prozodie). Daca tu simti ceea ce scrii, e bine, dar ingaduie-mi te rog sa-ti spun ca eu nu am simtit aproape nimic (nu ma refer la interpretari, sper ca ma intelegi bine, eu ma refer la simtire), poema ta este ca o anestezie generala a sentimentului. Nu pot spune acelasi lucru despre textele Ioanei Cheregi (vad ca si tu o admiri, nu?) pe care, chiar daca nu o inteleg, imi place si abia apoi ma intreb daca merit sa incerc sa o inteleg sau sa las lucrurile asa cum sunt. Versul tau este arid Liviu, imbogatit doar de o simbolistica mai degraba picturala decat coborata din divinul logos. Poate te vei mai gandi la cele spuse de mine, aici si acum. Nu de altceva, dar eu sunt chiar \"batran\", batrane.
Bobadil.

Din nou un text excelent semnat Crin... atmosfera care m-a aruncat direct in anii aceia cand lucrurile inca se mai intamplau, emotiile mai tresareau in fata unui avizier care ne impartea \"in doua cete\". Raman la parerea ca proza Crinei e nu doar inspirata, dar plina de farmecul unei varste fara de batranete, as vedea o culegere a textelor ei pe care le-as citi cu placere seara ca sa cred ca a doua zi dis de dimineata ma voi tre\\i cu douazeci de ani mai tanar (cu neputinta dar atat de frumos de imaginat, totusi...) Raman la parerea ca exercitiul dialogului mai trebuie aprofundat, am citit si \"Euah\" si acolo se vede un progres, parca-parca incepe sa se simta \"atmosfera\" necesara unei abordari de tip \"scenic\"... dar mai e de muncit.
Pana una-alta insa remarc acest text, cu doua precizari:
1/ Distanta pana la Soare e de \"abia\" vreo 150 de milioane de kilometri
2/ Stii care e diferenta dintre ereditate si genetica? :-)
Felicitari!
Bobadil.
P.S. Crina, te rog sa-mi spui daca e cazul sa ma mai tem de amenintarea ta ca ne vom intalni pe la vreun cenaclu... :-)
(..si vezi ca mai ai typos, poate le corectezi, merita)