Poezie
campia/podul
pasteluri
1 min lectură·
Mediu
campia
toata noaptea cartitele tale au scos cernoziom
atat de negru ramane sub unghii atat de pastos respira
armate intregi din porii lui pamant de flori carnoase
cartitele tale, doamne, prin lumea campiei sapand
tuneluri intortocheate cu miezul aruncat in ochii
soferilor de tir care se usureaza la margine
doamne, un camp al meu da-mi sa fie al meu
sa ma acopar cu el pan\' la gleznisoare
pan\' la genunchioare
pan\' la tatisoare
si pana la frunte
urechile sa-mi surzeasca
ochii sa mi-i orbesca
gura sa mi-o amuteasca
cartita ta preferata sa fiu
pamant de flori
cernoziom
podul
pescuiam scoici langa mal
expresul de cta trecea saligni tremura din oasele lui albastre
pescuiam scoici le aruncam pe mal
la cap imi plesnea o vana albastra
fetele fumau la geam chipuri de lapte pe panza sfumato
treceau ochii mei le urmareau albastri
le deschideam cu briceagul eram baiat cu sorț albastru
ma gandeam am talpi subtiri si cheag la frunte
o poala de cochilii albastre
daca as fi baiat le-as face cu mana
ne vedem la cta
acum sunt albastra
073807
0

Bobadil.