Jurnal
armistițiul
M
1 min lectură·
Mediu
M nu mă mai înfruntă. e atât de liniștit încât pot să-i îi ling rănile
îi împătur privirea la dungă
o așez pe grilajul de fier al patului de spital.
M nu se mai sperie. nu mai așteaptă. nu mai crește fluturi în minte.
cred că adoarme privind porumbeii de pe acoperișul vecin.
doar seara târziu lasă câte un oftat să-i alunece imperceptibil
să se prelingă pe linoleumul verde până la camera de gardă
să-l ia cu mopul ei mizerabil și să-l stoarcă infirmiera din tura de noapte.
M îmi zâmbește fără subînțelesuri
la fiecare întrebare
primesc doar un zâmbet care nu mai înseamnă nimic
într-o zi va fi o paradă. el se va înălța nu știu cum
și
ca un războinic bătrân va sparge tăcerea cu muchia
lui cea mai veche
va fi o paradă cândva
M va fi în fruntea acestor umbre
învingător pentru ultima oară
noi vom aplauda
în loc de moarte
vom aplauda pur și simplu
nimeni nu va plânge
în ziua aceea
063.564
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “armistițiul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/185511/armistitiulComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INîți mulțumesc mult pentru felul cum ai surprins mesajul textului. seria \"M\" e seria percepțiilor mele, un fel de portete interioare pe care le schițez din elemente și stări pe care aș vrea să nu le uit...te mai aștept cu drag,
ioana.
ioana.
0
GMDupă ce am citit de cîteva ori textul,pot spune că este bine
surprins momentul anterior unei despărțiri de netămăduit.
Acceptarea morții este ca și cum ai învinge-o.
Îmi place... Mai trec și cu altă ocazie...
surprins momentul anterior unei despărțiri de netămăduit.
Acceptarea morții este ca și cum ai învinge-o.
Îmi place... Mai trec și cu altă ocazie...
0
MRSi daca pacientul tau nu ar avea nevoie de nici o parada si
nici de aplauzele Voastre? si daca in locul lui ar fi altceva ce depaseste puterea ta de imaginatie? Evident, poemul este reusit, cam totdeauna iti reuseste ce iti propui, pentru a reveni cu picioarele pe pamant.
nici de aplauzele Voastre? si daca in locul lui ar fi altceva ce depaseste puterea ta de imaginatie? Evident, poemul este reusit, cam totdeauna iti reuseste ce iti propui, pentru a reveni cu picioarele pe pamant.
0
AMAscutita aceasta \"sectiune\" pe care Ioanan o face aici prin insasi corpul durerii, si nu oricare, ci aceea care izvoraste din amintire... aceea este de nesters, nici macar cu mopul.
Ce nu-mi place, hai sa zic din astea, fiinca nu cred ca Ioana se asteapta de la mine la altceva :-)
1/ Insistenta pe simbolistica spitalului, dupa mine o singura mentiune in poem era deajuns (de exemplu \"infirmiera\" poate lipsi cu usurinta)
2/ Acel \"impatur\", ardelenesc, cred ca totusi \"impaturesc\" ar fi fost mai bine, mai \"la dunga\" cum e tot poemul
3/ Strofa intai are prea multe determinate \"de fier\" \"de spital\" \"de garda\" \"de noapte\" si asta ii intrerupe curgerea poetica.
Bobadil.
Ce nu-mi place, hai sa zic din astea, fiinca nu cred ca Ioana se asteapta de la mine la altceva :-)
1/ Insistenta pe simbolistica spitalului, dupa mine o singura mentiune in poem era deajuns (de exemplu \"infirmiera\" poate lipsi cu usurinta)
2/ Acel \"impatur\", ardelenesc, cred ca totusi \"impaturesc\" ar fi fost mai bine, mai \"la dunga\" cum e tot poemul
3/ Strofa intai are prea multe determinate \"de fier\" \"de spital\" \"de garda\" \"de noapte\" si asta ii intrerupe curgerea poetica.
Bobadil.
0
INGelu, acceptarea soartei este uneori o mare victorie, dar eu am constatat că niciodată ea nu este totală, este mai mult o împăcare de moment, un armistițiu. cel puțin în acest caz așa este. pe de altă parte moartea e mereu foarte prezentă...
Mihai, imaginția mea e destul de limitată în multe situații...:) m-ai făcut curioasă. ce ar putea să fie în locul lui?
Andu, cred că știu la ce amintiri de neșters faci aluzie, deși aici ele sunt doar niște rădăcini foarte adânci.
deși mă aștept de la tine să-ți plac...:) trebuie să recunosc că ai ochiul foarte bine format și m-ai prins
1. infirmiera nu exista în varianta inițială, dar crede-mă, prezența ei este indispensabilă, deși face muncă de mântuială.
2.am schimbat de câteva ori între ele cele două forme acceptate ale cuvântului, până la urmă am răms la cel care-mi era mai familiar.
3. inițial era fără \"de spital\", dar versul suna prea abrupt așa că l-am lungit.
în concluzie, mai e de retușat până să fie poem. mulțumesc mult și sper să-ți placă totuși câte ceva...
Mihai, imaginția mea e destul de limitată în multe situații...:) m-ai făcut curioasă. ce ar putea să fie în locul lui?
Andu, cred că știu la ce amintiri de neșters faci aluzie, deși aici ele sunt doar niște rădăcini foarte adânci.
deși mă aștept de la tine să-ți plac...:) trebuie să recunosc că ai ochiul foarte bine format și m-ai prins
1. infirmiera nu exista în varianta inițială, dar crede-mă, prezența ei este indispensabilă, deși face muncă de mântuială.
2.am schimbat de câteva ori între ele cele două forme acceptate ale cuvântului, până la urmă am răms la cel care-mi era mai familiar.
3. inițial era fără \"de spital\", dar versul suna prea abrupt așa că l-am lungit.
în concluzie, mai e de retușat până să fie poem. mulțumesc mult și sper să-ți placă totuși câte ceva...
0
aplauze care succed moartea prezentate in context atat de trist dar cu scop auto-motivational dar si lipsa lacrimilor imi aduc o stare de spirit mult superioara tristetii, ca un copil confruntat cu o puternica povara stiind ca probabil nu va putea face fata dar continuand sa se motiveze .. un text pe cat de optimist scris pe atat de trist, si foarte putini reusim sa ajungem
sa substituim moartea cu apauze ...
noi vom aplauda
în loc de moarte
vom aplauda pur și simplu
nimeni nu va plânge
în ziua aceea