Andu Moldovan

... si ce sa vezi? sunt chiar 24 de randuri. Frumoasa coincidenta, zic eu.
Bobadil.

Constat cu nedisimulata emotie revirimentul unui membru vechi poezie.ro, nu brublem, zis si andrei horia si gheorghiu impreuna, pe care il salut cu acest prilej cu o plecaciune.
Mie mi-a placut discutia/analiza din acest subsol, mai ales ca e vorba despre a fi sau a nu fi, aceasta e intrebarea, tigara din care old will a tras un fum si dup-aia ne-a lasat-o noua sa o fumam ca prostii. Eu cred ca nu este \"ilogic\" sa astepti feed-back la poezie, pentru ca lumea noastra se bazeaza pe feed-back, la fel si pe reactia negativa, pentruca cea pozitiva indeobste impinge lucrurile la distrugere.
In rest, ma bucur sa vad ca nu brublem mai scrie pe aici. O sa ma mai bag in seama pe unde il mai \"prind\", ca e unul dintre batranii care are cate ceva de povestit, cand se mai aseaza la gura sobei.
Bobadil.

(asa s-o fi zicand? :-) Imi cer scuze daca te-ai suparat pe tonul ironic bobadilic, pe viitor nu-l voi mai folosi, nici macar in pagina ta de autor, deoarece dauneaza echilibrului unora carora Dumnezeu le-a dat de toate, mai putin simtul umorului. Si pentruca acesta (simtul umorului) nu se poate invata, oricat ai incerca. Ori il ai, ori nu-l ai. Scuze inca o data.
Bobadil
P.S. Si scuze, Ela pentru \"lamurirea\" asta, dar era necesara. Revin totusi cu observatia ca da, am inteles ce ai vrut sa spui cu \"desfacerea\" aia (am vrut doar sa te aud pe tine spunand-o, cu inspiratia cu care m-ai obisnuit) iar tu, spre deosebire de altii :-) ai simtul umorului si nu te superi asa, din orice. La buna re-citire.

Uite, marturisesc ca il descopar tardiv si nu fara o oarecare surprindere (urmarind cateva din comm-urile apreciative ale lui Li) pe acest conational de-al meu pe numele lui Stefan si Ciobanu impreuna, care (ca si cum prima juxtapunere nu ar fi indeajuns) isi zice \"alexander\"... hmm... unii ar zice probabil ca ar fi trebuit sa fie \"alexandru\", sau si mai clar \"alexandrion\"... dar nu, el isi zice \"alexander\", asta mi-a atras atentia. Apoi m-am intrebat desigur despre fiinta lui \"poetica\" si am citit vreo cinci texte, unele mai \"recomandate\" altele mai \"trecute cu vederea\" si mi-am zis \"Bobadile, tu pe omul asta il stii de undeva, tie scrisul asta ti se pare cunoscut\". Ma ajuti tu Stefane? Te stiu de undeva?
Acum despre text: polemica generata in jurul crestinismului (de fapt a credintei, deoarece Dumnezeu exista in mai multe religii, nu?) mi se pare futila, pentruca acest poem nu se refera deloc la asa ceva. Axa (sa-i spun astfel) poemului este reprezentata de experienta personala, de trairea imediata, careia autorul ii da doar o \"forma\" oarecum meditativ-filozofico-religioasa, ea neavand de fapt elementele constitutive ale unei astfel de abordari. Din ce am citit, mie imi pare ca Stefan Ciobanu este un scriitor de travaliu si mai putin de inspiratie, care slefuieste si cizeleaza intr-o forma (asa cum poate el) niste trairi autentice si cat se poate de personale. I-as recomanda un pic mai mult stil, mai mult \"rafinament\" sau din contra, o abordare mai \"frusta\". Cum e acum mi se pare ca pluteste pe un ocean \"in the middle of nowhere\"... Vant la pupa omule!
Bobadil.

Mey, de ce ai corectat tu acel \"automn\" care era atat de ingenuu? Daca ar fi fost in corpul textului, as fi sarit si eu ca amelia care vrea ne sa arate ca stie atat franceza cat si engleza iar specia oamenilor care stiu si franceza si engleza pe lumea asta este pe cale de disparitie, crede-ma :-) dar asa, in titlu? PAi in titlu poate autorul sa scrie orice, te rog din suflet daca vrei sa ma aasculti pune-o la loc pe \"automnala\" mea, ca asa e prea banal :-)
Cat despre text, de bine, am o singura nedumerire: cum vine asta \"sa desfaci cordonul ombilical?\" Eu stiam ca ala se taie... mai ceva ca nodul gordian :-)
Drag,
Bobadil.

Daca corectezi \"sa anticipe\", \"indulcenta\", \"generetii\"... si-or mai fi ca nu-s mafalda sa citesc un text in care ma impiedic la tot pasul in erori de scriere si gramaticale.
Bobadil.

Pentru Tamara... nu ma mira ca te-a surprins acea \"vreau sa ma fac criminala\", pentruca este absolut geniala, parerea mea. Daca vrei, cred ca as putea incerca eu vreo doua-trei explicatii pentru audienta de pe poezie.ro dar ma tem ca am dat recent ce era mai bun din mine re. critica la textele Alinei Livia Lazar si probabil as da-o, oarecum, in bara...
Bobadil.

Ce-i aia \"gozila\"? E personajul ala de film \"godzila\"? Deja s-a romanizat cuvantul asta? Intreb pe bune, vreau sa stiu daca s-a romanizat sau e typo, ca eu pe tine deobicei te iau in serios :-)
Poemul e in plina verva, salut cu o plecaciune aceasta verva scriitoriceasca a Alinei, care nu numai ca imi da de citit, dar imi mai si place de mor.
Bobadil.

Savuroasa (ca mai mereu cand e in verva) interventia lui Poetryca... alias boyerica :-) La prezumptiva intrebare clasificatoare cu tendinta de clarificare a unei situatii ambigue si care, la o adica, ar putea sa-mi fie adresata in contexul boierismul daca \"tu nobel esti\"? as fi obligat sa raspund ca toti mosii si stramosii mei de pe valea ariesului: \"nu, io iobag!\"
Bobadil.

cititorul acestor randuri poate observa tonul lor aparte, curgand printre imagini si sensuri fara nicio directie, lasand in urma un cimitir de simboluri. si va mai observa, probabil, putinatatea obiectelor. ca si cum s-ar fi temut de extinctie, poetii de azi au aruncat obiectele lor in poeme ca in arca lui noe. Li nu face asa. ca o pasare ajunge in inaltimi rezemandu-se pe aer si acolo nu mai bate din aripi, ametita de imensitatea spatiului. si este uluitor, pentruca odata ajunsi aici, la capatul oricaror consideratii grabite ca insasi existenta noastra si noi constatam cat de grea si plina de primejdii de tot felul este calatoria noastra spre cuvant. uneori poate este frivola, ca gestul cu care, dimineata, ne trecem \"sapte nori prin urechi\"... sau poate ca este malitioasa ca un \"magnet care ne tine vertebrele imbratisate\"... sau pur si simplu schizoida ca \"o coasta batatorita cu nume de femeie\". Pana la urma ce conteaza cu adevarat? mi-am pus aceasta intrebare de multe ori si incerc sa ma impac cu gandul ca nu lasam in urma nimic din ce ar putea fi cercetat... toate stiintele sunt strabatute si asimilate doar de lumina, toate experientele sunt cercetate, apoi refacute si finalmente abandonate. un fragment de piramida in care cautam visul prim fumul de tigara.
Bobadil.

Ioana (Barac, pentru ca uite, are o stea de la o alta Ioana pe care o apreciez) poate scrie asa cand se scoala dimineata, intre prima si a doua cafea, inainte sa iasa pe usa. Nu as vrea sa fiu interpretat gresit, vreau doar sa subliniez o abilitate indiscutabila a autoarei in ceeace priveste discursul plus faptul (care ma face sa zambesc) ca mereu apare altcineva care spune ca \"asta e cel mai cel poem de-al tau, Ioana\". Mie imi place cum scrie Ioana Barac, mi se pare ca scrie in trei ipostaze, dintre care doua sunt realizate (mai putin cea vizuala, carevasazica ;-) Textul de fata are si balast pentru publicul care da din palme dar si substanta cat sa incapa intr-o lectura solitara.
Bobadil.

N-am prea vazut cuvinte vulgare in acest poem, recomand eliminarea respectivei incadrari. N-am inteles cuvantul \"șlipilor\", dar ce sa mai zic? Ce mai contează un mic neînțeles pierdut în marea de neînțelesuri? Cel puțin nu regret că am citit acest poem că mi-a picat și mie fisa cine ești matahale :-) clonutzo
Bobadil.

George, nu inteleg cum ai putea fi tu \"cenzurat\" din cauza mea. As putea sa-ti explic ce am vrut sa spun acolo, dar nu stiu de ce cred ca tu ai inteles foarte bine. Eu ma refeream exact la forma, de fapt la \"forma de adresare\".
Iti recomand mai multa flexibilitate, nu mai fi asa \"format\" ci cauta sa descoperi in continuare, am si eu cateva idei, am putea scrie despre cum oamenii n-au ajuns niciodata pe Luna, ce parere ai?
Bobadil.

Bun, poate mai putin finalul. Dar oricum ar fi, nu conteaza, ma inclin in fata acestei scriitoare care se apropie atat de mult (la o departare de unghie) de ceea ce visam cu totii ca am fi la o adica.
Si pentruca o stea se cere argumentata, voi face un suprem efort la aceasta ora tarzie de noapte.
Acest poem este de fapt un post scriptum, pe care eu l-am lasat mai demult la un text al Alinei, si care zicea cam asa: sa nu uiti maine dimineata cand te-oi trezi ca esti tot bestia de asta-seara cand te-ai bagat in pat sa-ti devorezi barbatul ca o leoaica in calduri.
Sau cam asta era ideea.
Bobadil.

Frumoasa plimbarea ta, Vasile, pe meridiane... inca si mai frumoasa regasirea ta aici.
Bobadil.

Silvia, nu stiu daca sus-mentionata doamna cu saliva in gingii eu voi sa beau te iubeste, dar eu sigur te iubesc, desi probabil ca nu sunt pe nicio lista de asteptare :-) Si de ce spun asta? Pentruca imi place asa de mult cand luam uite-asa! biata poezie si o inchidem intr-un sargofag simbolistic de plumb apoi asteptam cititorii sa se inghesuie intreband ce-am vrut sa ascundem acolo. Pana la urma rasuflu usurat afland ca Liviu Nanu a inteles ce e cu doamna respectiva (eu am spus cam ce-am inteles eu) si te voi mai citi pentru a nu intelege si alte enigme de-ale tale.
Oricum, constat ca acolo, la Chisinau, se petrece literatura (si lucruri triste uneori, dar cu moartea ar trebui sa ne obisnuim) iar asta ma bucura in adancul sufletului.
Bobadil.

Am citit aceasta exprimare la un poem anterior de-al lui Vasilevici, nici nu mai stiu carui comentator i-a apartinut (scuze) dar gandul meu bobadilic si aiurit m-a dus imediat la expresia \"george e un poet FORMATAT\". Ce-i aia oare un \"poet format\"? Adica format de cine? Sau format unde? Adica sa ne inchipuim ca George are deja o forma in care doarme si cand se trezeste scrie poeme din acea forma? Groaznic... pentru mine \"forma\" are un sinur chip si anume cosciugul, pentru trupul nostru muritor, spiritul fiind cu neputinta de bagat intr-o astfel de inchisoare.
Mie poetul George Vasilievici nu imi spune mare lucru si cred ca ce zic eu aici nu e blasfemie, fiind o banala opinie. Mi se pare ca George Vasilievici ar trebui sa vorbeasca cititorului pe un alt ton decat acesta, pentruca nu simt ca George Vasilievici ar fi vreun neo-alegoric.
Bobadil.

Minunata imaginea sabiei in apa, in jurul ei am citit aici un poem care ma roteste si mi-am amintit de ruinurile circulare ale lui borges. parerea mea e ca ioana scrie tot mai bine, iar asta se intampla (pesemne) pentruca atunci cand lasa lumea de afara sa ucida zogomotele cu zgomote ea aici ucide linistea cu liniste.
Bobadil.

Un fel de batalie avem aici, ma gandesc la Maggie cum a luat ea crucisatorul ala sa puna pe union jack la loc. In ceea ce priveste crabii si \"ochii lor departati\" dpmdv numai de bine... Pentruca mai inca si eu un mic jurnal (de babord sau de tribord, nu-mi mai amintesc exact), nici nu mai stiu macar daca l-am postat vreodata, de la Agigea de anul trecut (ca anul asta desi am aparut eu putintel pe acolo, nu s-a mai petrecut minunea :-) si ma gandesc sunt bune schimburile astea de experienta.
Dar la rapirea din serai nu ma bag... asta e doar pentru seniori...
Bobadil.

E-adevarat, poate ca m-am \"dus\" prea departe cu exprimarea mea. Insa se petrec lucruri ciudate in lumea noastra; si daca ar fi sa ne amintim doar de caricaturile lui Mahomed... uite cum pana si umorul poate ucide, daca e sa o luam astfel, de fapt orice lucru omenesc poate fi rastalmacit, iar asta e un pacat la fel de omenesc, e poate chiar un blestem de care ar trebui sa scapam.
Sa mai scrii (scrieti) asa. E un leac.
Bobadil.