Andreea Popovici

Vreau să-ți simt prezența, Dar nu ești, Și un dor mă frământă Adânc.... Inima mi-ai otrăvit, Când în ochi m-ai privit, În acea noapte de mai, Când la răsărit, Ai pierit. Am ajuns la

Mișcările trupului ei Par a fi un dans, Îi văd abdomenul. Îl ating cu mâna Și-o târăsc în jos Pe pielea-i fină.... Tot mai jos.... ... mai jos. Nu mă pot ridica, Nu mă lasă, Tot

Știu că ești departe, Și că nu mă auzi, Că al tău suflet E departe dus. Dar vreau să iei aminte Că nu sunt cine crezi, Nu-s acea persoană Pe care tu o visezi…. Ciudat cum am picat

M-am făcut mare, Nu mai sunt copil, Am o părere despre viață, Cu totul diferit. M-am făcut femeie, Am învățat să iubesc, Căci sunt iubită Așa cum îmi doresc. Am invățat căpe lume ești

Mi-aș da viața pentru tine, Ești Lumina mea cea Sfântă, Dar de ce stai în tăcere, Floarea mea plăpândă? Mi-e dor de parfumul pielii tale, Lasă-mă să te ating din nou, Te iubesc a mea

Rănile nu se vindecă singure dacă cineva nu le vindecă. Atunci când ești absorbit de cunoașterea acelui cuvânt atât de valoros, așteptând cu sufletul la gură acel moment magic, să afli cu adevărat și

Unde ești draga mea? Suflet neîmpăcat Tu zână frumoasă, Cu părul roșcat Și cu buze fine, Cu sânge înfierbântat Gândul meu se află La tine neîncetat…. Vino în brațele mele, Să te simt

Te urăsc pentru că îmi spui în fiecare zi Cât de inexistentă pentru oameni pot fi, Te urăsc pentru cât de mult mă iubești, O iubire prin care poți să vezi. Te urăsc pentru că așa m-ai

Oh copilă fără viață, De ce stai singură-n ceață? Lacrimile-ți curg pe față Ce se scurg pe mormânt de gheață…. Vântul ușor adie, Fata dragă nu mai vie, Stă plângând pe mormânt Fără a scoate

Dormi, iubit-o? Toată noaptea am vegheat Asupra ta, Ca nu cumva Să iți fie somnul tulburat. Te privesc Cum dormi adânc, Dar nu faci nici o mișcare. Chiar dormi? Visele-ți sunt chiar atât

Cine sunteți voi străini Și cine va șoptit numele meu? Cu ce dorință la mine veniți, Suflete străine? Aparțin unei lumi străine Din care nu fac parte A mea lume e departe, Pe o pagină de

Mă aflu în fața Lui, Mă privește cu un aer de zeu, O fi zeul meu? Nu. E stăpânul meu…. Mă privește precum un leu La vânătoare, înfometat… … mă dorește, Mă vrea! Mă are! Îmi spune să mă

Din văzduh, în depărtare, Se stinge sufletul divinei Floare; Dincolo de mări și oceane, O regăsesc în speranțe vane. N-am să uit niciodată Gândurile ei pline de jale, Ochii-i înecați în

Într-un final ajung și eu acasă. Mă simt suptă de puteri, De parcă aș fi muncit pământul De dinainte să iasă soarele, Până acum. Mă trântesc pe patul înca nefăcut, Nici nu m-am dezbrăcat de

Când mă gândesc că mâine Va fi la fel ca astăzi, Mă întristez și sper La ziua de nu știu de-o să vina, Căci totul se repetă, Iar ziua de azi e mâine, Iar ziua de mâine e tot azi Și tot așa…

Vreau sặ fi alặturi de mine, Când ești preajma mea, Imima bate, Doar pentru tine! Tu ești singurul, Care a ajuns atât de aproape De-al meu suflet inghețat, Si-ai topit gheața, Ce departe

Nu te mai gândi la mine Astăzi, la lumina lumânării M-am jucat jocul cu umbre Și ce frumos a fost…. Nu-ți mai fă atâtea griji, Sunt bine. Mâine dimineață Când mă voi trezi Și mă voi privi

Spune-mi, După ai cui ochi plângi atâta Și speri zi și noapte Să îi revezi? Oare ce miros dulce Avea pielea ei, De te-a dus departe În lumea ei? Ce gust aveau buzele ei De tânjești după

Dragul meu, dacă ai ști cât de mult duc dorul sărutului tău și atingerii tale tandre pe pielea mea…. Îmi este dor de tine atât de mult încât nu mai pot zâmbi dimineața primelor raze de soare. Mi-e