Andreea Bogdanovici

păpădia am adus-o eu :)



Poezia aceasta mi-a creat senzația pe care mi-ar provoca-o claustrofobia sau ceva asemănător. Spațiul închis în care este exilat eul liric.\"în pumnul strâns\". Atmosfera aceasta a spațiului închis se destinde în final prin simbolul păpădiei.

pese.
Dan dacă te referi la legea lui murphi era :\"dacă nu-i poți convinge, măcar zăpăcește-i\") :P

Am citit și ascultat poezia. Trebuie să mărturisesc că există o diferență între a citi și a asculta poezia. Se schimbă perspectiva. Mai ales că în \"poezia în lectura autoarei\" se simte o altă trăire. Tonul schimbă totul.
No, acum sunt subiectivă - dar m-a emoționat finalul și tăcerea dintre \"eu l-am învățat\" și \"îmi pare rău\". Mi-a creat o senzație de prelungire a agoniei, ca și cum cineva mi-ar coase inima.

Ce înseamnă \"ja mutti ich komme gleich\" ?

Florin deja analizat poezia în stilul său. :)

Partea asta mi-a plăcut mult:
\"odată întorcându-mă în orașul adolescenței mele
am trecut pe la liceu veche preparandie de dascăli
era vacanță și școala era pustiită o școala fără copii
e cel mai trist lucru din lume am urcat la etaj să-mi caut clasa
treptele de piatră altădată purtau urmele pașilor noștrii\"

Felicitări pentru carte și pentru felul în care ai anunțat apariția cărții.

Succes la lansare.

Felicitări încă o dată.

:)

Ok. Întâmplarea ca întâmplare destul de funny în contextul în care cititorul gustă astfel de poante. Dar nu mă convinge de niciun fel. L-am citit de câteva ori și nu găsesc nimic care să mă epateze. Reclamă și antireclamă la vopseaua de păr. Cam la asta se rezumă acest text. Este mai degrabă încadrarea personale-jurnal. Apoi textul este cam de blog personal:) în sensul că nu prea văd așa elemente care l-ar putea susține ca jurnal literar. + punctuația este complet aiurea. Prea multe puncte de suspensie. :) aiurea împrăștiate prin text.
Iar finalul este slab. Nu mă surprinde nu mă mișcă. Nu-mi trezește niciun zâmbet.
Prea banal. Stilul prolix.
:) neah

ac cititoare - ca cititoare

îmi cer scuze

Poezia este destul de dificilă ca structură și trăire. Dincolo de efectele stilistice, se individualizează și impresionează nu doar prin simplitate și prin sinceritatea eului poetic, pentru că poezia curge. Are ritmul care susține ideea. Apar contrastele și antitezele. Acest joc este in my opinion baza sugestiei. Încă din primele versuri se crează o imagine care epatează. :) Este o mișcare naturală pe lângă un sentiment \"frica\" de interiorizare. Aici văd eu contrastul. Poziția mâinilor vs. sentiment. Exteriorizare a trăirii vs. interiorizare. în perspectiva mea.
\"un fel de istorie a inimii\" partea aceasta vine să întregească tabloul. :) inima devine o lume sau o persoană (?) ținând cont de context. Alt contrast ar fi imaginea searbădă a inimii a cărui istorie reflectează eul poetic.
Negația \"Dumnezeu nu plânge\" - susține versurile următoare \"Dumnezeu vede...\" și \"Dumnezeul meu neplâns\" - toate intrând în câmpul semantic al cuvântului 1.\"ochi\". Se subliniază prezența Lui în toate aspectele iar eul poetic trăiește sub această apăsare \"lumile tale înalte și mă ghemuiesc
de spaima ultimei prăbușiri\".
Finalul \"meduza mi se lipește pe ochi să nu mai vărs durere
în lipsa ta\" aici cred că eu ac cititoare pot face o antiteză cu 1 și percep totul ca o regăsire sau asimilare a absolutului în finit. Finalul îmi trezește acea senzație ca atunci când cineva îmi acoperă ochii așteptând să ghicesc cine e.

Dana frumoasă poezia. atinge. frumos urat la mulți ani. :)

Florin la mulți ani.

Eu aș păstra doar titlul.
Poemul nu e tocmai ok.
Nici ca sugestie măcar.
Am citit poezia de 3 ori până acum și nu mă convinge.
Plus că mi se par absolut aiurea formulările de genul :
\"golul albului\",
\"apa curge în șiroaie pe sub tălpile mele,/mă gâdilă la degetul mic al piciorului drept\"
(amănunte neinteresante. pe mine ca cititoare nu mă interesază care deget de la nu știu ce picior se gâdilă ori ba.:) sau dacă albul era plin sau nu ).
Pe mine, poezia ta nu m-a convins.
Ca o sugestie renunță la formurile pretențioase (pe care le-am mai găsit și în alte poezii pe pagina ta).

Felicitările mele. coperta I și coperta IV sunt mișto, nice. îmi plac.

Salut!

p.s
Eu zic să stabilești locul de lansare și toate cele, pentru că trebuie. :)
Îmbătrânesc doar cei care nu știu să-și mențină sufletul tânăr, mă gândesc.

\"Good writing can be defined as having something to say and saying it well.\" E.Abbey

Succes!

În primul rând nu-mi place cum a fost scrisă invitația. Așezarea în pagină. Și în al doilea rând informațiile oferite sunt puține și vagi.

Încă din incipit nu mi se transmite nimic. \"O zi ca oricare alta\" este un vers clișeic, dar trecând peste clișee, ideea era ca pe mine ca cititoare să mă introducă într-un altfel de spațiu, să mă scoată din banalitatea unui incipit de clasa a 5a \"este toamnă\" ceva în genul acesta.
\"doar zarva primăverii ce îndoapă copacii cu înflorire\" zâmbesc, că de ani nu se mai folosesc asemenea construcții 60iste. Nu aduce nimic nou, nicio imagine, este doar reluarea unui peisaj demult apus.
\"parcă noi mai tăcuți ca altă dată\" este în contradicție cu primul vers, deci, atenție la logica poeziei.
\"totdeauna ascunși unul în mintea celuilalt\" fără acel \"totdeauna\" versul este cât de cât interesant.
în rest, poezia se pierde în clișee și versuri care nu sunt asumate. Îmi lasă impresia unei poezii scrise la minut :), ceea ce nu e tocmai ok.

și succes la lansare.

Mie mi-a plăcut poezia și o să argumentez pe scurt și concis. Nu-mi permite timpul să mă lungesc cu un comm analitic.
Versurile simpliste nu sunt versuri clișeice. Să nu confundăm lucrurile și mai stilul unei scriituri. Poezia transmite un mesaj printr-o construcție simplă dar cu imagini complexe. Ceea ce înseamnă că poezia și-a îndeplinit rolul pe care autorul l-a dorit. Este un mare plus. Acum, bineînțeles depinde de gustul fiecărui cititor, însă superficialitatea mă enervează cel mai mult, mai ales când nu se găsesc alte argumente decât un mișto penibil, care nu-și are rostul. Dacă nu ne place ceva, asta nu înseamnă că nu este bun. Ar trebui să încercăm să fim cât putem de obiectivi, mai ales când vrem să criticăm.

Acest text este bun, iar finalul este potrivit.

pese
deosebit de amabilă :) pentru orice eventualitate.

Este un text bun, ironic (așa l-am perceput eu). dar dozat bine, accentul cade pe imagini.
Mie mi-a plăcut.

:)
Știați că…, nu-i așa?

Ai scris o poezie interesantă ca, construcție.
Destul de simplistă și concisă.

O poezie plină de clișee, în care contrastele sunt slab gestionate.
Incipitul este slab.\"Să ne doară
furia pamântului
dezmetecită în
verdele așezat
cum vestește \"

come on...

Eu nu am găsit decât o alăturare de imagini și nimic altceva- poezia aceasta este superficială. Nu trasmite nimic cititorului. Dar nici imaginile nu sunt gestionate corect.

Încă din incipit se subliniază o oarecare stare de sublimare:
\"când Dumnezeu trece oamenii se ascund
în inima ta să nu orbească\"
rolul omului este anticipat, iar trimiterea spre \"inima ta\" oarecum generalizează în postura de ființă.
Omul în raport de subordonare cu ființa universală.

Versul acesta prin imaginea care se crează \"din carne le cresc altfel de veșminte\" cuvântul altfel este important pentru descifrarea poemului. Creșterea din carne mă duce cu gândul la o evoluție care poate fi în același timp și o malformație (adică la o involuție) - versul capătă multiple forme, pentru că oferă perspective cititorului.
\"la capătul privirii se naște un pământ nou
nici nu știu când ne-am făcut loc unul în altul\"
Orizontul cunoașterii deschide un alt plan, contemplativ.
\"marginile noastre suprapuse încălzesc iarba
în care un copil își șterge de nori obrazul\"
Figurile de stil sunt bine gestionate, aici, în poezie, simbolurile apar în susținerea incipitului, creându-se antiteza.
\"uneori n-am ceva anume să-ți spun

cuvintele se prind de bulgărul de lumină
care se rostogolește din ce în ce mai iute spre noi\"
Finalul este dinamic, dar subliniază o reacție în lanț, care poate fi prin \"bulgărul de lumină\" o renaștere, eu gândindu-mă la geneză.
Un text care mi-a plăcut.

Va fi un cenaclu super fain, mișto. Interactiv... sunt tare curioasă de critici. :)

Mihai și-a ales texte mișto, interesante. Mie îmi plac în mod special \"george\" și \"glow\".
Andrei are poeziile \"fast\" bune, la fel ca și volumul care va apărea acum la Vinea.

Succes!