Clopotire

Încă din incipit nu mi se transmite nimic. \"O zi ca oricare alta\" este un vers clișeic, dar trecând peste clișee, ideea era ca pe mine ca cititoare să mă introducă într-un altfel de spațiu, să mă scoată din banalitatea unui incipit de clasa a 5a \"este toamnă\" ceva în genul acesta.
\"doar zarva primăverii ce îndoapă copacii cu înflorire\" zâmbesc, că de ani nu se mai folosesc asemenea construcții 60iste. Nu aduce nimic nou, nicio imagine, este doar reluarea unui peisaj demult apus.
\"parcă noi mai tăcuți ca altă dată\" este în contradicție cu primul vers, deci, atenție la logica poeziei.
\"totdeauna ascunși unul în mintea celuilalt\" fără acel \"totdeauna\" versul este cât de cât interesant.
în rest, poezia se pierde în clișee și versuri care nu sunt asumate. Îmi lasă impresia unei poezii scrise la minut :), ceea ce nu e tocmai ok.

Observ ca tu ai remarcat doar prozaicul textului fara sa gasesti cheia potrivita, ratand dangatul clopotului. Multumesc pentru popas si cuvinte!

Codrina,
nu cred ca, in astfel de situatii, trebuie, neaparat, sa te explici. e de ajuns textul.
mi-a placut, in mod deosebit, versul: totdeauna ascunsi unul in mintea celuilalt.
cu prietenie,
p.parvescu
p.s. salutari lui s. vicol. de la galati.

Nu ma explic nimanui. Merita raspuns oricine face un comentariu. Sunt deschisa oricaror critici. Multumesc pentru cuvintele lasate in acest subsol.

p.s. mi-ar fi fost mai usor sa transmit salutari lui Teodor Parapiru, fostul meu profesor de lb. romana:)