Rugă
Vin dinspre tine gânduri multe cuvinte legate ca un snop de grâu copt cuvinte maaari rotuuunde mirositoare fluide se rostogolesc ca roua la capăt de spic se preling țopăie în cădere - precum
Între două octave
Între două octave încă mai sună Culori ruginite ritm de vioare Rebele petale sau fluturi în umbră Și toamna călcată-n picioare Și dacă astăzi mi-ai spune că vii Ca o ploaie maruntă
Și ce dacă
Și ce dacă șchioapătă toamna octombrie pe sfârșite Și ce dacă nu plouă măcar dimineața pe-ascuns Aripile mele tot s-au frânt de neliniști Văd povești despre noi aruncate-n gunoi Cocori poposiți
Tu curcubeu
Mi se pare că tot vii Treci printr-un lan de grâu copt și maci și cicoare Mersul îți este ca un val abandonat de mare Însuflețești bucuria efemeridelor Tremuri ca o fata morgana ieșită la
Tinerețea mea amânată
Tinerețea mea nu a trecut s-a adunat în mine în noi într-un ghem a tors a mocnit și te așteaptă te așteaptă să o împărțim stă la pândă poate ca din întâmplare să o ațâți să o zgândări an cu
Pentru un mâine cu timp frumos
Astăzi mi-am înghițit așteptarea și dorul Stau întinsă în pat Într-o stare hipnotică Am lăsat iar ușa deschisă înadins Să intre briza de azi de amândoi Precum frunza se usucă de dorul
Doar o fărâmă din firescul de atunci
mă urmăreai Priveai în jos de frică să nu îți strivesc liniștea Călcai pe urmele pașilor mei Tânguit Ca o melodie portugheză Te încălțai în urmele mele Îți era teamă să nu le distrugi
Diminețile mele perfecte
Poate că Vi acum merge pe apă încarcă tristețile damelor din toate porturile lumii face troc cu ele nu mai știu nimic despre Vi diminețile mele sunt perfecte prin palme eliberez furtunile din
Poetul zuliar
am stat de multe ori cu poezia ta tâmplă la tâmplă față în față ne-am citit una pe alta ne-am tras de păr ne-am făcut bezele ne-am scuipat pe obraz uneori chiar ne iubeam vernal până ne
Și umerii mei nuzi rotunjind perseide
Sorb ceaiul de amiază ceașca repetă pe de rost aromele portocalelor coapte strașnic aburi tridimensionali se unduiesc provocator dănțuind în fața retinei la radio se difuzează show me the
Ne mor fluturii
tu odisee aceeași adiere eu doar două ferestre deschise prin care să răzbată lumina unul spre celălalt degetul ușor apăsat pe buze presând tăcerile nesfârșite furtuna gândurilor răsucindu-ne ca
Poezie cu drumuri copaci umeri adio și unde
trebuie doar să atingi cu privirea cu gândul și toate drumurile o iau alandala se destramă unele în altele unele peste altele noi suntem cei de pe margine semănăm tot mai mult cu niște
Păcătuind cu timpul
iată visele mele le-am adus să-ți mai țină de urât să vezi cât de bine semănați între voi să înnopteze cu tine eu am să veghez din camera de alături de acolo simt cel mai bine
Clopotire
O zi ca oricare alta doar zarva primăverii ce îndoapă copacii cu înflorire parcă noi mai tăcuți ca altă dată totdeauna ascunși unul în mintea celuilalt fără să știm că vreodată tu ai putea să
Stare vernală
la căpătâiul unui vis cuminte nu mai ard nici lumânările dimineții îi cresc inutil brațe în formă de drumuri primăvara își joacă la zaruri înflorirea din scâncetul viorilor în ritm de noi
Poezia din degete
de aici din camera asta obscură mă simt urmărită cu fiecare lumină umbra care alunecă erotic pe tavan pe obraz claxoanele se aud în ritm de mozart îmi scutur singurătatea de pe mine ea se
Premoniție
în miezul zilei streașina casei înlăcrimează nătâng zăpada silabisind - ca o presimțire - vine Crăciunul
Tu pleci oricum
hai să le fim oglindă cuvintelor (toamna vine oricum învățându-mă plecarea) am să mă las răscolită de tine și am să pipăi doar vorbele șovăitoare aruncate în podul minții mele n-am
Poem cu mine prea departe
trupul acesta s-a golit de mine fără trucuri ieftine rătăcește când în umbrele cocorilor ce-i tot ciugulesc din zbor când apasă greu peste frunzele care îi urlă stereofonic foșnetul aș vrea
Amăgire
îmi mușc liniștea asta încercănată până la sângerare ei nu-i pasă de dureri savurează fiecare strop îmi promite că vom pleca împreună ca doua feline imaginare fără să ne auzim truda
Așteptare
îmi place ziua asta soarele încălzește mai blând firișoare de lumină cad atât de firesc pe birou cafeaua e mai amăruie ca altă dată parfumul are izul unei toamne prelungi câte o așchie de
Treceri
în fiecare zi trece pe lângă mine un bărbat sa-mi răscolească jumătatea hoinară în fiecare zi trece peste mine o ploaie să-mi spele nopțile de prihană în fiecare zi trece
Înainte de a fi pădure
înainte de a fi pădure credeam că am înăuntrul meu umbletul sangvin al unei herghelii acum cred că tu îți strecori corbii prin mine și-mi distrugi noaptea toate malurile urmelor de copită
Semințe și fluturi
ne cunoșteam atât de bine încât ne pipăiam buzele și ne aflam cuvintele ne pipăiam mâinile și ne aflam gesturile ne pipăiam tâmplele și ne aflam gândurile abia mai târziu am simțit cum
