Și ce dacă

Poezia creaza emoție şi nedumerire. Emoția, bine susținuta, ȋntre altele, de laitmotivul « şi ce daca », pare sa cuprinda « Calea Lactee ». Frumos ! Nedumerirea, pe de alta parte, vine din absența, mai mult sau mai puțin vadita, dar aproape constantǎ, a legaturilor dintre ideile poetice. Ce legǎtura este, de exemplu, ȋntre faptul ca nu ploua « macar dimineta pe ascuns » şi aripile care « tot s-au frȃnt de nelinişti », ȋntre ştirea ca este toamna pe Calea Lactee şi faptul de a fi pudibond, ȋntre faptul de a fi pudibond şi acela de a-ți lua liber ? Mai trebuie lucrat la coerența poetica, care transcende coerenta logica, dar nu o exclude.

Emilia, ai dreptate, sunt multe frânturi și ruperi. Poate doar o fotografie pe care am făcut-o pe 30 octombrie ar putea completa sau face legăturile din text.
Conținutul fotografiei - făcută din fereastra mea- ar fi cam așa: la gunoi era aruncat un bust de manechin, fară antebrațe, parcă era o femeie care aștepta resemnată ca a doua zi sa fie luată, arsă, să intre într-o altă dimensiune,o vreme mohorâtă, în rest….imaginație.
Din păcate nu am cum să postez fotografia.

Mulțumesc pentru treceri și comentariul pertinent.

Un “mâine” mai bun, mai sustenabil, mai benefic şi mai pozitiv decât azi-ul, înlocuieşte “şi ce dacă” având semnificații depreciative cu potențialitățile conținând în intrinsecitatea lor preeminența şi superioritatea.
Grupul unitar de cuvinte “şi ce dacă” induce în om indiferența, indolența, resemnarea şi blazarea.

Razvan, și ce dacă nu este vorba nici despre azi și nici despre mâine. Este doar un “și ce dacă”, care abundă de indiferența, indolențā, resemnare… așa cum spui tu și am spus și eu în comentariul anterior. Este rezultatul caznelor la care a fost supusă, iar acum răspunde în aceeași manieră.
Poate că textul este și ușor criptic…

Mulțumesc pentru lectură și cuvinte.