Amăgire

Cred că tu ești de vină că frunzele devin de aramă, iar amurgul tot mai violet. Iau un taxi până la prima stație și număr plopii fără număr, și frunzele fără destin, măsor distanțele și le înfășor pe inelar. Liniștea toarce, îmi spun că e mâț, iar ea îmi spune că sunt idee, păi, dacă e toamnă, și picură cu must din fiecare strugure, fiecare măr s-a îmbujorat, perele mor de invidie, deci stau așa în prag și urmăresc zborul frunzelor, întrebându-mă: păsările când vor pleca?

La ce bun sa numeri plopii fara numar si frunzele fara destin? Toamna oricum vine, fara cifre exacte si distante masurate. Prefer linistea asta dinaintea viscolului.

Motanul meu urmareste zilnic stolurile de pasari calatoare si chiar le spune ceva pe limba lui:)

Multumesc pentru semn!