Matematica unei iubiri plecate

S-a rupt din ochi juma’ de iris, De-acuma vede separat. Din nas, la fel, juma’ de nară Adulmecă. S-a supărat ! Din buză tot o jumătate Sărută, mușcă-n altă parte. S-a dezlipit și-un deget mai neghiob Să mȃngȃie de-acum pe alte trupuri. Piciorul drept, grăbit, o ia din loc Spre altă stradă, alte așternuturi. S-a dus un fir de păr, ferm hotărȃt, Să se lipească de o altă haină, O amigdală a fugit din gȃt Să se roșească într-o altă iarnă. S-a săturat de mine mȃna dreaptă Și fuge ca să prindă altă mȃnă, Pȃnă și dinții parcă mi se ceartă Și nu mai vor să mestece-mpreună, O pată de roșeață nu mai poate Și pleacă înjurȃnd spre altă față Toate și-au strȃns bagajul peste noapte Și-au început de azi o nouă viață! În descompunere rămȃne unul fără altul Din doi, se pare, pleacă o infinitate. O matematică absurdă, se prea poate… Cifrele fug și tropăie asfaltul… Rămȃne x, necunoscut egal cu 1, Care e 0 dacă 2 nu îl mai place, Se zbate, se chircește, se împarte Se face fracție, zecime, se desface. Ieri ai plecat…tot ieri m-am descompus. Am căutat un rezultat… Nu iese, nu-s! Nu sunt ca înainte și n-am cum Minus sau plus? Îmi e egal de-acum…