Jurnal
mama arată ca un om trist
1 min lectură·
Mediu
de mama îmi amintesc mereu
într-un fel ciudat
de parcă ar fi murit cândva
într-o zi ploioasă
în care nu s-a mai întâmplat nimic
mama arată ca un om trist
câteodată mai zâmbește din greșeală
și atunci tusește grav
ca și cum ar fi vinovată
mama arată ca un om singur
și e mamă doar copilului ce-am fost
ea stă pe fotoliu și tace
înșirand cu răbdare zile pe o salbă
064.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca Zubascu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca Zubascu. “mama arată ca un om trist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-zubascu/jurnal/13933135/mama-arata-ca-un-om-tristComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPAnca, ți-am citit aproape toate scrierile postate până acum, și țin să-ți spun că sunt fascinante! Imaginile acelea cu trăirile tale, cu lucrurile tale, sunt atât de bine descrise, și am privit peste toate cu răbdare, fiindcă tonul cu care (mi) le-ai povestit e unul foarte relaxat.
Iar în scrierile astea cu/despre mama, e atât de multă emoție ascunsă trist. Citez versuri care mi-au plăcut în mod deosebit, și pe care le-am recitit de dragul stării vibrânde ce-o transmit:
“mama arată ca un om trist
câteodată mai zâmbește din greșeală”
“se mai juca uneori ea cu mine
pleca zile întregi
iar eu o căutam râzând
(mereu legată la ochi)
ea se întorcea mereu
cu câte un zâmbet în minus” (din poezia “casa mea e undeva departe”)
Cu admirație, Ștefy.
Iar în scrierile astea cu/despre mama, e atât de multă emoție ascunsă trist. Citez versuri care mi-au plăcut în mod deosebit, și pe care le-am recitit de dragul stării vibrânde ce-o transmit:
“mama arată ca un om trist
câteodată mai zâmbește din greșeală”
“se mai juca uneori ea cu mine
pleca zile întregi
iar eu o căutam râzând
(mereu legată la ochi)
ea se întorcea mereu
cu câte un zâmbet în minus” (din poezia “casa mea e undeva departe”)
Cu admirație, Ștefy.
0
AZOttilia Ardeleanu,
Trecerea mă bucură și sunt măgulită că textul v-a transmis, vă mai aștept pe aici...
Ștefy,
Îți mulțumesc că ai avut răbdarea de a te apleca asupra mai multor texte, mă bucur că ai găsit ceva acolo, te citesc și eu...
Raul C
Da, asta este...Îți mulțumesc de trecerea prin pagina mea.
Tuturor, o zi frumoasă!
AZ
Trecerea mă bucură și sunt măgulită că textul v-a transmis, vă mai aștept pe aici...
Ștefy,
Îți mulțumesc că ai avut răbdarea de a te apleca asupra mai multor texte, mă bucur că ai găsit ceva acolo, te citesc și eu...
Raul C
Da, asta este...Îți mulțumesc de trecerea prin pagina mea.
Tuturor, o zi frumoasă!
AZ
0
ZRSe întâmplă să ne rătăcim de cei dragi \"într-o zi ploioasă în care nu s-a mai întâmplat nimic\" și ne privim de cele mai multe ori fără să ne vedem, întorși către noi, preocupați de tristețea noastră etanșă.
Totuși, deși departe, mama nu poate fi \"mamă doar copilului ce-am fost\", oricât s-ar însingura.
Totuși, deși departe, mama nu poate fi \"mamă doar copilului ce-am fost\", oricât s-ar însingura.
0
AZNu poate fi mama doar copilului ce am fost intr-adevar, gandind lucid, dar exista momente in care, din pacate, asa este. Cateodata maturizarea poate fi atat de dureroasa si de...urata. Multumesc de trecere.
AZ
AZ
0
Un titlu bine ales. Repetițiile accentuează starea de tristețe. Pe mine m-a înduioșat acest poem.
Ottilia Ardeleanu