uneori tăcerea capătă gustul
sălciul al uitării
nu e albastră nu e nicicum
doar beată de singurătăți
între rotocoale de fum
mă alint născând sensuri
noi străinilor rătăciți
prin
vom merge la vară
să ne-aruncăm în tăcerile munților,
în albastrul lunecos al timpului molcomit
la fiecare amiază tu mă vei dospi, fierbinte de soare,
printre căpițe de fân
la ceas de
eu sunt un pământ efemer
mă populează oameni și umbre
umbrele uneori devin mai grele
decât oamenii
alteori răsare un soare perpendicular
și rămân oameni fără umbre
oamenii sunt mulți
fiecare
Intr-o zi m-am uitat in oglinda
Si am intrebat:
"Oare ce-i asta?"
Si cineva mi-a raspuns:
"Asta esti tu".
Si asa am invatat cuvantul TU.
In alta zi am cazut
Intr-un fel de gol fara
mucuri de tigara uitate-n scrumiera
un corn uscat de cateva zile
cafeaua cu gust de cenusa
si eu
intepenita in acest \"acum\" iremediabil
ca-ntr-o celula fara ferestre
de-ncerc sa ma
singuratatea mea avorteaza sensuri
asezata langa singuratatea ta
vom crea avortoni reusiti
hai sa ne punem pe treaba, mi-ai zis
si am inceput sa numaram cozile de cometa
am vrut sa te ating
respir printre gene o prelunga uitare
aerul valurit imi luneca, luneca,
ma reinventeaza fluturii
in zboruri concentrice
pomii imi pravalesc in priviri
o noua vedere
de verde, de verde
de
hai, lasă-mă
într-un sâmbure
să mă cam tulbure
într-o lună pitică
de mă cam strică
într-un sfert de ceas
ei, ma cam las\'
hai, uită-mă
într-un as de caro
să-ți șoptesc indigo
la drum cu
trebuie sa ma fi tot rotit
intr-o stagnare repetitiva
prea mult ingerata de blestemul cautarii
sunt-nu sunt, esti-nu esti
mi se facea din cand in cand de lumina
de lumina lui \"a nu fi\"
si
ganduri nauce clocotesc dogmatic prin vene
abstractizand printre randuri noi teoreme
despre A si B, unde A mai mare ca B
e o noua necunoscuta intr-o ecuatie cu un singur
DE CE
tasnesc din mine
oare există dincolo de freamăt altceva?
în urletul lumii aud depărtările gonind
de nu sunt aici, voi fi
iar de nu sunt acolo, am fost
căci tot ceea ce este sunt
și izbindu-mă de mine însămi ma
mi-a crescut un rid
în colțul ochilor
tu mi-l ștergi cu un deget
ți-l vâri în sân ca să-ți poarte noroc
apoi câțiva ani câteva vise câteva renunțări
tu le ștergi cu un deget
scuipi de trei ori
vom merge la vară
să ne-aruncăm în tăcerile munților,
în albastrul lunecos al timpului molcomit
la fiecare amiază tu mă vei dospi, fierbinte de soare,
printre căpițe de fân
la ceas de
doar vis prabusit imi e cerul
prin goluri fara ecou
prea mult mi-am zidit efemerul
in straie de vechi si de nou.
azi timpu\'-a ramas suspendat
intre ieri si un maine absent
azi din
Sa fiu
lespede gandului
ce l-ai zamislit
printr-un oftat.
Sa fiu
treapta cea dintai
pe care-ti rostogolesti
cuvintele.
Lasa-ma sa fiu
prima silaba
a fiintei tale.
Afara alb se dezgoleau cadane
aici se mistuia un rosu greu
ne daruiam in zvacnete pagane
pacatului incuviintat de Dumnezeu.
Tu ma iubeai ca dintr-o alta lume
in care nu respira nici un
tu ai plecat spunand ca-i tarziu,
ca inchide la magazin si nu se mai gasesc
sentimente la kil
(cel putin nu de-alea veritabile, ziceai,
acum toate sunt cu afanatori, sa creasca...)
erai grabit,
din varful degetului pana-n varful inimii
toti serafimii se plimbau plictisiti
stiau drumul pe dinafara
la fel si vecina de alaturi
isi purta cosul spre piata
tacticos, tacticos
bărbații care mă iubesc îmi cer copii,
mă vor multiplicată infinit,
se visează crescând în pântecul meu.
eu zâmbesc. eu știu. pe atunci nu știam.
pe atunci nimeni nu mă iubea atât de mult
cât să
Uneori urasc toate cuvintele. Imi par caraghiose si inutile. Oamenii imi vorbesc de te miri ce, eu ma prefac ca-i ascult si-mi soptesc cascand mie insami « Doamne, ce plictiseala ! » Am atunci
Nu mi te rupe, nu mi te departa,
Ochi nenascut;
Vad cu tine mai bine, atat de bine,
Pe Eu, cel care-am vrut sa fiu
Si n-am putut.
Nu mi te rupe, nu mi te departa,
Cuvant infiripat in
Nu mai stiu
era zi, sau noapte, sau nicicand.
\"Timpul naste timp\"
imi spuneai surazand.
Stateam rezemati, intr-o rana,
de-o margine a secundei
mana ti-o intinsesesi spre mine,
alean pentru
azi sunt un vis rotund
despicat în raze
între un punct și o linie
sunt pașii mei,
orbecăind pentru a-și găsi drumul
înapoi nu merg niciodată
de temaă să nu mă împiedic
juliturile în
azi te privesc doar pe jumătate
întregul mă sperie, există întreg?
azi respir într-un sfert, din două
respirații fac o jumătate și apoi
în patru timpi reinventez un întreg
azi te iubesc într-o
