Jurnale

bărbații care mă iubesc îmi cer copii, mă vor multiplicată infinit, se visează crescând în pântecul meu. eu zâmbesc. eu știu. pe atunci nu știam. pe atunci nimeni nu mă iubea atât de mult cât să

Știu, tu ești o amforă în care-mi torn așteptările netocite. Mă gândesc că ți-aș putea lipi cioburile pe care nu le cunosc, doar le intuiesc, pentru că văd uneori picurând prin fisuri câte o temere,

Uneori urasc toate cuvintele. Imi par caraghiose si inutile. Oamenii imi vorbesc de te miri ce, eu ma prefac ca-i ascult si-mi soptesc cascand mie insami « Doamne, ce plictiseala ! » Am atunci