Hai nu

doru stănculescu & sorin minghiat (nu întotdeauna, ci doar atunci când n-are cursuri la spiru haret)... aia e ce ai scris tu aici.

nici mai mult nici mai puțin.

nu are deloc expresivitate poetică reală, ca să nu mai vorbesc de anacronism etc. e doar un textulică de folk la munte cu băieții și fetele la cabană, sau la cămin la facultate, la vreun chef nouăzecist. :)

sper să nu te superi pe sinceritatea & subiectivismul meu

Nu mă deranjează nici sinceritatea, nici subiectivismul tău, dar mă întreb așa, de-o curiozitate, cum de mă gratulezi cu comentariile tale numai când simți nevoia de a da cu pietre (și asta pare a fi un hobby de-al tău nu numai în ceea ce privește umila mea persoană). Să fie oare vorba despre frustrări care defulează? Nu că aș aștepta vreun răspuns, am constatat că nu agreezi dialogurile, doar monologurile furibunde.

poftim? :)

ești sigură că nu faci o confuzie?

când ne-am mai intersectat și nu ți-am răspuns eu la comentarii?

dacă așa ceva s-a întâmplat (deși eu nu-mi amintesc) e posibil să fi fost neatent, anca, dar defulări & frustrări și alte alea de care zici tu acolo, uite - îți spun fără falsă modestie - n-am de ce să am. :) nu de-aia am comentat pe poemul tău acum, ci pur și simplu pentru că mi s-a părut pertinent să-ți spun ce cred despre text. tu n-ai decât să-ți închipui ce vrei...

însă, cred că te înșeli un pic asupra mea :) - eu ți-am lăsat un comm pe text, iar tu ai început să insinuezi jigniri la adresa mea ca persoană. ar fi fost mai productiv să discutăm pe text. și mai etic, nu crezi?

în fine... aici greșești, și nu doar cu mine, ci ca atitudine generală.

dacă-ți închipui că am ca hobby terfelirea celor care scriu prost pe acest site, te înșeli.

pur și simplu mi se pare că aceia care fac asta, o fac în bezna minții - cum s-ar zice - și atunci poate 1 din 10, dacă e atenționat de mine, de altul, de alta etc... overall poate se trezește & scrie bine vreodată. și e un câștig, chiar și pentru cel care l-a comentat atunci, demult, și datprită căruia măcar în proporție de 1% acel om scrie mai bine.

nu sunt sigur că mă înțelegi sau că înțelegi intenția sinceră și de bună credință în aceste comm-uri, dincolo de ironia din ele sau de aerul mai critic, mai acid.

e ca la facultatea de arhitectură, de ex., când ai un student slab - dar cu potențial - și în momentul în care reușește să aibă un declick și să facă un proiect fain, e minunat & pt el și pt tine, cel care l-ai îndrumat. iar dacă vine și-ți zice \"mulțumesc\" peste câțiva ani \"datorită ție, atunci, mai știi?!... m-am trezit și uite, e ok, îmi place ce fac, deși atunci era cât pe ce să ma las de școală etc.\" - ei bine, îți crește sufletul în tine și simți că faci și tu ceva concret & benefic pe lume, nu doar o freci. :)

felicitări,anca! un experiment poetic reușit,după opinia mea si care demonstrează(ar trebui sa zic înca o data?)sensibilitatea sufletului tău. îmi permit să adaug că sunt convins că tu esti poezia ta(ți le-am citit pe toate)si mă bucur să observ spontaneitatea creațiilor tale dincolo de tehnica poetică. poezia inseamnă sublimarea trăirilor nu goana după distilarea formei, după nou cu orice preț.sunt fascinat de cercurile tale, de curgerea indefinită a sntimentelor care se topesc și renasc din centrul lor, de tandrețea și senzualitatea lor,de certitudinea efemerului care conferă viată și forță versurilor tale.nu pot sa nu remarc opoziția din titlu,imaginea vitalizantă a copacului tăiat de cercuri, întoarcerea la \"sâmbure\",luna pitică și sfertul de ceas. cu drag și stimă, alexandru