Colți de iepure iutac
ascunși după un copac
ureche de râs stingher
ciulită până la cer
și privire de lup bland
somnul să-ți vină curând.
Obosit, de peste dealuri
somnul poposi la
Somnul vine
către tine
cu șoptiri de ape line
cristaline .
Sfârcuri brune
așteptând,
răsufland vise cuprinse
în antologii antume
se răsfață-n timpi simetrici
și poetici
murmurând un noapte
am întrebat pătratul
despre rotundul ce ești
a tot dat din colț în colț
vorbindu-mi onctuos
despre cuadratura cercului
triunghiul mi-a arătat înțepat
trei arce făcute de el
secanta și tangenta
te curgi așa fluid
pe urma ta, în urma ta
te culeg de pe camp
înflorită în toate
răspândită pretutindeni
adunată pentru a germina
iar și iar
atomi de primăvară
răsuflare de vară
ochi rotunzi
sunt mesagerul nopții ce se scurge
în tâmpla timpului care nu iartă
mereu pribeag, îmbolnăvit de soartă
nisipul din clepsidră parcă plânge
nu de-ntuneric strig ci de lumină
pietrificat ca
toată viața o petrec într-o lungă așteptare
trebuia să spun o petrecem
dar azi, sunt generos cu noi
îmi spăl visele, le atârn la uscat
pe-o sârmă în hipertensiune sistolică
departe de uzul
pași de căprioară
liniște de seară
inima vioară
corăbii pe nil
niciun gând util
ochi de crocodil
ochi răvășitori
fremătând culori
șoapte cu fiori
luna irmilic
ascunsă-n ibric
ibric de
neprihănită-n suflet mi-e prihana
după-nlăuntrul scormonit de mine
uitând și ce e rău și ce e bine
în clipe dăruite de satana
și-atunci când buzele îți mușcă mâna
rostind în taină crâncenele
pași de căprioară,
liniște de seară,
inima vioară,
corăbii pe nil,
niciun gand util,
ochi de crocodil,
ochi răvășitori
fremătand culori,
șoapte cu fiori,
luna irmilic
ascunsă-n
să mergem pe everest,
acolo unde fierbe apa
si să ne privim tăiați în două
de continente.
acolo
șoaptele ajung mai pure
la urechile mele,
la gleznele tale...
să aruncam în noi
cu bucăți de
sunt un grup de litere exilate
din alfabet;
sunete stinghere, disputându-și întâietatea.
sunt o umbră
fugărită de veșnice eclipse,
un univers mustind de vid.
sunt constructorul
Încercau să mă învețe curgerea
când, cercurile
s-au poticnit
s-au desfăcut în arce, care
s-au asezat pe umerii mei
s-au agațat de urechea sufletului
privind secanta devenind tangentă.
În
Vorbeam despre adevăruri alternative
scormoneam viața prin buzunare
după o țigară demult refuzată
făceam conversații de salon
despre terapii alopate
și prezentul etern
Hai să ne naștem
Îmi place noaptea...Noaptea sunetele se rasfață în voie și călătoresc departe, sunt mai clare, mai limpezi, mai pure, scăpate din polifonia diurnului, din anarhia vocalelor și consoanelor care fac
Iubita mea cu pulpe de mătase, cu coapse ce coboară-n curbe line, cu umeri cu reverberații opaline și pieptul de care se anină obraznici căpriorii gemeni ori struguri tămaioși ciorchine. Ca o rodie
plouă
cu gândurile mele
iar picaturile
sunt chipul ei
calc printre ele cu grijă
și-i zâmbesc pamântului.
parcul a înfrunzit
și copacii
mă salută cu invidie:
“e cel care
merge
alaturi de
sunt un ucigaș!
Azi mi-am ucis gândurile
cele negre au murit
blestemându-mă
celelalte
m-au privit înțelegător…
le-am ucis cu blândețe
și stau
rânjind sfidător
în umbra lor risipită
unii
am chemat pe nume liniștea;
dar,
nu a venit nimeni.
am strigat tandrețea;
dar,
oamenii treceau nepăsatori...
am urlat după dragoste
și surzii
și-au astupat ochii;
am scâncit după