Poezie
Abluțiune
sonet
1 min lectură·
Mediu
neprihănită-n suflet mi-e prihana
după-nlăuntrul scormonit de mine
uitând și ce e rău și ce e bine
în clipe dăruite de satana
și-atunci când buzele îți mușcă mâna
rostind în taină crâncenele șoapte
încolăcită-n gemete și-n noapte
așa te voi dori întotdeauna
zadarnic am gonit azi amintirea
a doua trupuri trmurând departe
ce-mi înfierbântă încă-nchipuirea
o simfonie beata le împarte
a timpului vrăjmaș, viclean ca firea
rostind în taină mincinoase șoapte
012603
0
AE