Poezii

vom merge la vară să ne-aruncăm în tăcerile munților, în albastrul lunecos al timpului molcomit la fiecare amiază tu mă vei dospi, fierbinte de soare, printre căpițe de fân la ceas de

vom merge la vară să ne-aruncăm în tăcerile munților, în albastrul lunecos al timpului molcomit la fiecare amiază tu mă vei dospi, fierbinte de soare, printre căpițe de fân la ceas de

azi sunt un vis rotund despicat în raze între un punct și o linie sunt pașii mei, orbecăind pentru a-și găsi drumul înapoi nu merg niciodată de temaă să nu mă împiedic juliturile în

de niciunde înspre gând toate merg haihui strigând lasă-mă hoinarule pribegind aleanurile dar nicicând nu-mi fi de dor pe retina tuturor de cal breaz și de-o nălucă toate azi îmi dau de

hai, lasă-mă într-un sâmbure să mă cam tulbure într-o lună pitică de mă cam strică într-un sfert de ceas ei, ma cam las\' hai, uită-mă într-un as de caro să-ți șoptesc indigo la drum cu

uneori tăcerea capătă gustul sălciul al uitării nu e albastră nu e nicicum doar beată de singurătăți între rotocoale de fum mă alint născând sensuri noi străinilor rătăciți prin

uneori tăcerea capătă gustul sălciul al uitării nu e albastră nu e nicicum doar beată de singurătăți între rotocoale de fum mă alint născând sensuri noi străinilor rătăciți prin

prăvălire solară ochii rotind timpul din încheieturi în alte încheieturi scârțâind începuturi în cercuri concentrice în spargerea clipei de ea însăși are zgomot de nou tot ce-i vechi și

azi te privesc doar pe jumătate întregul mă sperie, există întreg? azi respir într-un sfert, din două respirații fac o jumătate și apoi în patru timpi reinventez un întreg azi te iubesc într-o

mi-a crescut un rid în colțul ochilor tu mi-l ștergi cu un deget ți-l vâri în sân ca să-ți poarte noroc apoi câțiva ani câteva vise câteva renunțări tu le ștergi cu un deget scuipi de trei ori

oare există dincolo de freamăt altceva? în urletul lumii aud depărtările gonind de nu sunt aici, voi fi iar de nu sunt acolo, am fost căci tot ceea ce este sunt și izbindu-mă de mine însămi ma

eu sunt un pământ efemer mă populează oameni și umbre umbrele uneori devin mai grele decât oamenii alteori răsare un soare perpendicular și rămân oameni fără umbre oamenii sunt mulți fiecare

trebuie să mă fi tot rotit într-o stagnare repetitivă prea mult ingerată de blestemul căutării sunt-nu sunt, ești-nu ești mi se făcea din când în când de lumină de lumina lui „a nu fi” și

tu ai plecat spunand ca-i tarziu, ca inchide la magazin si nu se mai gasesc sentimente la kil (cel putin nu de-alea veritabile, ziceai, acum toate sunt cu afanatori, sa creasca...) erai grabit,

trebuie sa ma fi tot rotit intr-o stagnare repetitiva prea mult ingerata de blestemul cautarii sunt-nu sunt, esti-nu esti mi se facea din cand in cand de lumina de lumina lui \"a nu fi\" si

Asa.., datorie nescrisa pe suflet intr-un ras macabru fara de veste zborul meu... imi e vorba de tine sau imi e cantec de necuprins sau doar oasele cuvantului intr-un naufragiu de sens mai nasc

din varful degetului pana-n varful inimii toti serafimii se plimbau plictisiti stiau drumul pe dinafara la fel si vecina de alaturi isi purta cosul spre piata tacticos, tacticos

respir printre gene o prelunga uitare aerul valurit imi luneca, luneca, ma reinventeaza fluturii in zboruri concentrice pomii imi pravalesc in priviri o noua vedere de verde, de verde de

mucuri de tigara uitate-n scrumiera un corn uscat de cateva zile cafeaua cu gust de cenusa si eu intepenita in acest \"acum\" iremediabil ca-ntr-o celula fara ferestre de-ncerc sa ma

Se spune ca acolo, in nemurire, vom fi pedepsiti pentru tot ceea ce am facut, am avut si am fost aici, in murire. Dar eu imi stiu pacatul, stiu ca pedeapsa-mi va fi… …pentru ceea ce n-am

Sa fiu lespede gandului ce l-ai zamislit printr-un oftat. Sa fiu treapta cea dintai pe care-ti rostogolesti cuvintele. Lasa-ma sa fiu prima silaba a fiintei tale.

Intr-o zi m-am uitat in oglinda Si am intrebat: "Oare ce-i asta?" Si cineva mi-a raspuns: "Asta esti tu". Si asa am invatat cuvantul TU. In alta zi am cazut Intr-un fel de gol fara

doar vis prabusit imi e cerul prin goluri fara ecou prea mult mi-am zidit efemerul in straie de vechi si de nou. azi timpu\'-a ramas suspendat intre ieri si un maine absent azi din

singuratatea mea avorteaza sensuri asezata langa singuratatea ta vom crea avortoni reusiti hai sa ne punem pe treaba, mi-ai zis si am inceput sa numaram cozile de cometa am vrut sa te ating

zice-se ca a fost zice-se ca va fi zice-se mai ales ca sunt cuvant indecis intre ieri si maine sunt nicicand, oriunde intre aici si acolo doar cuvant sunt niciunde, oricand dar mai

Afara alb se dezgoleau cadane aici se mistuia un rosu greu ne daruiam in zvacnete pagane pacatului incuviintat de Dumnezeu. Tu ma iubeai ca dintr-o alta lume in care nu respira nici un

ganduri nauce clocotesc dogmatic prin vene abstractizand printre randuri noi teoreme despre A si B, unde A mai mare ca B e o noua necunoscuta intr-o ecuatie cu un singur DE CE tasnesc din mine

Nu mai stiu era zi, sau noapte, sau nicicand. \"Timpul naste timp\" imi spuneai surazand. Stateam rezemati, intr-o rana, de-o margine a secundei mana ti-o intinsesesi spre mine, alean pentru

Nu pot sa inaintez nicicand intre noi Prin moarte e numai moarte Vreau sa rup aerul in doi, in nedoi Si sa astup distanta cu ape. Sa inot stiu, am invatat de mult, Din nenascare, Dar aici e o

Nu mi te rupe, nu mi te departa, Ochi nenascut; Vad cu tine mai bine, atat de bine, Pe Eu, cel care-am vrut sa fiu Si n-am putut. Nu mi te rupe, nu mi te departa, Cuvant infiripat in

Zac rastignita de-un mal Mult prea tocit pentru a nu fi banal Ma visez un saltimbanc ideal Ce executa un salt triumfal. Intind un picior sideral Peste o lume incrustata carnal In trupul

Prea plictisit de-atat pustiu Mi-e dor s-ating, sa musc, sa strang O carne sau un alt pamant Ce nu il stiu. Intind o mana ca o gheara Atat de obosita poate De mult prea-ndelungata-i

Mai stii Nebuneasca frenezie a sufletelor Ce se zbateau in iarba? Si imbratisarea muta Incatusata in palma? Mai stii Cum ochii mei intrebau in nestire Si-ntrebarea ramanea suspendata-ntre