Poezie
Sonata cercului
1 min lectură·
Mediu
azi sunt un vis rotund
despicat în raze
între un punct și o linie
sunt pașii mei,
orbecăind pentru a-și găsi drumul
înapoi nu merg niciodată
de temaă să nu mă împiedic
juliturile în trecut sunt
inutil dureroase
trasez linii ale orizontului
ondulând, mereu ondulând
cercuri care se închid
în alte cercuri
alunec spiralat
uneori în sus - zbor
alteori în jos - frângere
mișcarea se perpetuează ca un ecou.
ca un ecou
mă izbesc de stânci
pentru a mă întoarce întotdeauna
la mine
din ce în ce mai clară
uneori ies în lume
stau de vorbă cu arborii
ei îmi zâmbesc, mă iau
pe brațe și mă înalță spre cer
alteori mă văd cu apele
ele-mi zâmbesc, mă fac vârtej
și mă poartă-n adâncuri
din când în când întâlnesc oameni
ei îmi zâmbesc și,
pentru că le lipsesc curbele,
se străduiesc să mă așeze în linie dreaptă
mereu în linie dreaptă
atunci eu o iau la fugă
mă ascund în prima scorbură,
în primlul vârtej,
iau forma lor
și închid cercul
spre mine
012.704
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca Vasilescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca Vasilescu. “Sonata cercului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-vasilescu-0006663/poezie/1830864/sonata-cerculuiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
alexandru