Anca-Iulia Beidac

senzatia de plutire o stiu, o simtim toti (cred), si e frumos desenata aci, in poema ta, claudia.
mi-a placut sarutul ploii (si) pe parul meu. :)
si finalul, da, da, foarte reusit!
mai viu in vizite!

nu-s suparata, carmen! no way, jose, daca tot spaniolim! :) btw, muuult mai buna bossa nova astalalta, da, da, da!
dac-oi fi fost vreodata, suparata pe tine, I mean, mi-o trecut asa de demult ca am si uitat! :)
si, sincer, eu credeam ca nu exista pluralul ghionti, gandeam c-o fi o \'licenta poetica\', asa am vazut eu ca se zice atunci cand inventezi cuvinte... :)
so, revin si arat (tre\' sa-ti fie cunoscuta exprimarea, nu, colega?! :) ) : poemul asta mi s-a parut fortat, si cred ca asa l-ai si scris.
dar fiindca l-am mai citit acum inca o data, uite, mai zis ceva : ingerul asta al tau, cam hipi si rebel, mi-o adus aminte de john travolta, din filmul ala, in care el era un inger gras, fumacios si betiv, dar, altfel, taaaaare de treaba. ca orice inger, de altfel!
mai trec. te mai citesc! :)
aaa, am zis uituca, ca era sa uit sa scriu : multam de observatiune la poema mea matinala!

citit, placut nu, de la titlul vadit \'teribilist\' pana la textul, inceput gresit, in opinia mea de critic ne-avizat.
ca eu credeam ca oamenii scriu ca au ceva de spus, de exprimat, de seruit cu ailalti oameni o traire, ceva, si nu ca sa se afle-n treaba, sa-ncerce sa (ne) trezeasca emotii adormite.
daca vroiai doar un external validation negative, ai izbutit. poemul e slab, si, deci, sunt indreptatite commenturile negative.
nu zic mai mult, si fiindca-i pierdere de vreme, si pentru ca laif is uanderful, cum bine canta asta la vh1 classic amu\' (btw, si muzica ii proasta, din atata bossa nova de buna calitate, cum ai putut tu sa alegi doar bucata asta de proasta inspiratie?!) si pen\'ca eu chiar is o reclama ambulanta la tv.
so, carmen, life is Go-o-d, si carpe diem pe fast forward!
cum ziceam si ieri altcuiva, hai ca poti (mai mult)! just show us! :)

de cand ti-am citit poezia.
si m-am bucurat, pentru prima oara, ca exista rubrica de subiecte fierbinti, pe care am ignorat-o, pana acum, dar de existenta careia m-am bucurat, dupa ce am citit, c-altfel n-ajungeam eu p-aci, si mi-ar fi parut rau sa nu citesc!
sangele albit de patimi si fiintele fiintei...ce imagini frumoase!
nu conteaza mana, indeed, lumina din ochii tau e blanda deja!
chapeau bas, papillon!

poezie fara grade de comparatie, for me, at least, adicatelea daca as zice un superlativ aboslut, n-ar fi destul, c-am mai gandit asa si la altele, care mi-or placut un piiic mai putin decat asta.
nici nu stiu cu ce sa-ncep, ca n-as vrea sa scriu un comment la fel de lung ca si poezia, dar m-am trezit citind si recitind fiecare vers, din nou, si ma gandeam ca asta e, cum am vazut scris odata despre o alta scriere, o poezie in fiecare vers.
asa ca, incerc sa mentionez doar cateva din imaginile care mi s-or impregnat mai tare pe retina, sau gustul salciu al tacerii ce mi-o ramas infipt in papilele gustative : copiii fara mal, cafeaua rece abosrbita ca plumbul, havuzul de stari bune si pestii-dorinta, si, bineinteles, singuratatea care iese din noi si ne cuprinde in brate. da, e drept, uneori, de cele mai multe ori, iubim singuri! :(
sinpli uanderful, ela!

finally, pot sa postez si eu commentul asta, ca ma stradui de vreo 3 zile.
ontopic, caline, poesisul asta l-am recitit de vreo 3 ori, si, de fiecare data, mi-o placut mai mult decat prima oara.
daca n-as fi vazut subtitlul, cu poeziile mai vechi, iti transmiteam si sincere felicitari, ca ma gandeam c-ai dat de vreo muza buna, daca scrii atat de bine, din ce in ce mai frumos! :)
mi-au placut (de fapt, is prietenii mei de foarte multi ani) lupii care tre\' sa-nvete cantecul iernii dureroase (eu cred ca-l stiu, de fapt, mai ales lupii tineri!) si visul mort pentru ultima oara, de fiecare data.
si, fiindca-s insetata rau si eu, si te stiu/cred generos, ma gandeam sa-mpartim lacrima aia a lunii.
superba poezie, domnule Lup de Saint-Exupery! :)

n-am citit in viata mea o poezie de dragoste in care El sa fie atat de asteptat. El, fara nume, chip, inca, dar cu insusiri precise.
pentru o penelopa ca tine, trinity, cu ochi, si buze, si, mai ales, cuvinte atat de frumoase, asteptarea ar trebui sa nu existe, sau, in cel mai rau caz, sa fie scurta de tot!
dar cum, uneori, Dumnezeu se joaca cu noi, pitindu-ne jumatatea in celalt capat de lume, totul devine explicabil.
am vazut totul atat de bine, incat aproape-as paria c-o sa te recunosc pe strada, la vara, cu fluturele-albastru din par, si macii de pe rochia albastru-verzui, cu ochii tai deschisi pierduti in privirea lui lunga, si mana ta alba cuibarita-n palma lui aspra.
mi-a placut la nebunie comparatia cu painea scortoasa si faptul ca el musai tre\' sa se priceapa la reparat idealuri si imperecheat iluzii.
ale tale inca sunt (aproape) intacte...altfel n-ai putea scrie asa...
bucuroasa sa te citesc.

ti-am mai zis o data, cred, ca nu cred ca tu ai putea trai, angela, fara carti. si-acum citind ca, pe langa hrana fara de care corpul nostru n-ar putea supravietui, musai iei si banchetul lui platon, ma bucur sa aflu, din nou, c-am avut dreptate.
capacitatea de a visa a oamenilor roti si acest \'lasat in genunchi\' pe care il regasesc in poeziile tale (mi-am adus aminte de poemul tau in care Dumnezeu a plecat la vecernie) ma bucura si ma fac sa cred ca ma numar si eu printre cei care (inca) mai cred in vise, si ca pot calatori, ca tine, pe-o maturita supersonica, peste tot...

genul gica contra mi-este cunoscut de multa vreme. el se mainfesta plenar pretutindeni unde este lasat, si unde crede \'mnealui ca e vreunu\' care l-o baga in seama. cea mai buna, cred ca singura solutie, de altfel, este ignorarea lui. altfel, intram intr-o dezbatere fara sfarsit si fara niciun fond.
on topic, angela draga, tare mi-ar fi placut sa vin la consilierea asta filosofica si tare-as fi vrut sa aflu si eu cate ceva.
insa esti asaaaaaa departe, si cu timpul stau atat de prost! :(
dar, te rog eu, in masura in care timpul, prea limitat, din pacate, pentru noi toti, iti permite, sa faci un macar un briefing, asa, pentru sufletelu\' meu.
si poate, data viitoare, dac-o mai fi, faceti happening asta mai aproape, mai in Romania, adica. :)

nu comentez, de regula, la comentarii, ci la texte, dar de data asta simt nevoia sa spun ca mie, una, nu-mi pare acest text cifrat. prea cifrat. chiar dimpotriva. si, in general, toata creatia poetica a ecaterinei este scrisa in acest fel.
textul, poezia, imi place foarte tare. nu stiam ca iluziile te pot SI impunge, katy. pe mine doar am obsedeaza, uneori, cand descopar cata discrepanta este intre ce vreau eu sa vad, ce ma autoiluzionez ca vad, si ce exista in realitate.
si da, mastile si adancirea in fiinte straine ne fac alien pe lumea asta, ne transforma intr-un carnaval mondial perpetuu...din pacate, uneori masca ni se lipeste de figura si nu mai stim, in final, cum aratam in mod real.
inca o data, ca de fiecare data, de fapt, cand citesc textele tale, raman profund si placut surprinsa de calitatea mesajului si de felul minunat in care iti imbraci ideile in cuvinte!

mi-a placut tare inceputul \'strong\' cu tatele care nu pot sta drept la 56 de ani decat daca-s siliconate. tre\' sa spun acilea, cu tot simtul raspunderii, ca te inseli, ioana draga, si mai exista, ca la orice regula, si oarsce exceptiuni...:)
in afar\' de asta, pestele cu sobolanul impreuna, ciudat legati de porcii de homosexuali, si continuand cu schimbarea religiei de catre tine, duminica asta la evanghelisti (eu propun sa-ncerci data viitoare la hare crsna, ca e mai misto! :) ) au facut textul de-a dreptul simpatic.
imi permit o sugestie, in gluma, evident, ca tot ziceai ca nu ai ce schimba, in afara de religie : ce zici de sex, asta ar fi o schimbare majora in viata oricui?! :-)

p.s. mi-a placut la nebunie faza cu neuronii tinuti inchisi! :) daca se inventeaza pe bune kestia asta vreodata, voi fi prima abonata! asa de bine ar fi, uneori, sa lasi creierul sa se odihneasca si pur si simplu sa ignori complet mizeria din jur....
in concluzie, mi-a placut tare. foarte tare!

tu stii asta foarte bine! personala asta a ta cu si despre femei m-a dus cu gandul la ce gandeam si scriam mai demult, ca fiecare dintre noi are un inger personal pe pamant, in afar\' de cel din cer, si ca femeile sunt, oricum, aproape toate ingeri!

si ma stiu ca tu stii foarte bine cum e cu acel adapost al iubirii, si cat de frumos stii sa ni-l arati de fiecare data! si cum ne inseninezi zilele in felul asta atat de simplu si de complicat, in acelasi timp!

multumesc, angela, pentru ziua asta pe care tocmai mi-ai facut-o mai roz! :)

citii poema, citii commenturile, foarte bune si constructive, mi-au placut tare, mi-a placut si mai tare ca ai dat curs fidbec-ului pozitiv si ai urmat sugestiile. rezultatul este, in opinia mea, un text foarte bun, (si) mai bun decat varianta initiala.

finalul imi pare mie cel mai tare, amorul ala baut in timp ce va sprijiniti de perete cred ca e mai tare decat cel mai tare joint ori ectasy ori vodka!

care-a vibrat rau rau, cand a citit(mda, suna cam melodramatic, dar e adevarat, sa stii!)

so, m-a-nnebunit fuga din gandul temnicerului care te minte ca este libertate de fiecare parte a gratiilor....desi, s-ar putea sa ain dreptate, on second thought...

si sangele scurs din rani si invatat la cursul primar, si moartea inspre care alergam, oricum, in orice directie am fi, toate is ale noastre.

intre noapte si zi, am citit, m-am emotionat si am scris ce-am simtit : foarte frumos!

si bastonul bunicii tale(oare toate, toate, toate bunicile din lume au cate un baston al lor?! :) ) si al bunicii mele m-or facut sa zambesc.

sa ma gandesc (da, da, pana si matanii avea, le mai are, de fapt, cred!)

si cu umbra retrasa-final magistral!

parerea mea

p.s. mai vin in vizite...:)

mi-a placut tare!

si chiar m-am intrebat de multe ori ce s-ar intmpla daca Isus ar pogora iar, azi, maine, luna viitoare? cred ca ar pati muuuult mai rau decat rastignirea!

ca, de fapt, pana la urma, mai trag si concluzia-morala, ca oricare dintre noi are pe Dumnezeu in el, si ca, in finalul finalului, era o melodie a lu\' o tanti, nu mai stiu cum o cheama, care intreba fooarte bine in refren : what if God is one of us?!

sa nu mai zic ce ma bantuie cand pun problema aia, premisa cu Dumnezeu a murit, amu\' sa va vad fratilor, ce faceti!

dar asta e deja alta mancare de peste!

a ta.

incotro ne grabim sau de ce apare, uneori, in oglinda privind, repulsia, ori cat de important e ceasul care ne arata un timp relativ, oricum, astea da intrebari existentiale! dar spuse asa de simplu, de bine, de un firesc absolut si care imi pare ca te caracterizeaza extraordinar, katy draga!

nu mai pot zice decat ca speri sa(-ti) gasesti raspunsurile, unele dintre ele, pentru ca alea, ale mele, pe care le-am aflat, sau ale altcuiva, nu-ti vor ajuta la nimic. si plus de asta, nu trebuie sa afli chiar toate raspunsurile. unele trebuie sa ramana ascunse, si unele intrebari nu trebuie puse. (mi-am adus aminte de un fragment de inceput din alchimistul, cu bilele din sacul calatorului...foarte tare!)

revin si arat (fraza tipica de instanta, ce sa fac, v-am mai zis, jobul te influenteaza, vrei, nu vrei, uneori negativ, de cele mai multe ori, I mean... :) )

si zic, pentru dana banu, parerea mea, evident : Dragostea nu e asa, si Dragostea nu naste niciodata, auzi, Danutzo cu 4 casatorii la activ (sincer, is rea acum, dar nu cred c-asta a 4-a ii si ultima, daca asa gandesti despre dragoste, inseamna ca nu e aia Dragostea ta, barbatul vietii tale, dar, in fine, asta e alta mancare de peste, si chiar nu ma bag in vietile personale ale oamenilor, decat daca mi se cere! :) ).

Dragostea iarta tot, sufera tot, si nu piere niciodata.
NICIODATA, ai auzit, honey?!

si tot pentru victor potra, revin si arat : aia nu e dragoste!

daca nu mi-ar fi teama sa nu te sperii...

dar gandul meu gandeste ca, na, la cei 35 de ani ai tai, ii pricepe ca te iubesc platonic, si nu vreau sa te-nvat nicidecum sa faci dragoste, is din aia straight, nu c-ar avea vreo importanta, dar primesc propuneri, deh, ce sa zic...si din astea, din pacate...:(

si ai dreptate din nou, actul iubirii nu se invata, nici macar facutul de dragoste nu se poate invata (c-am mai zis eu, ce distinctie clara e in mintea mea intre Dragoste, in toate felurile ei, si sex, ala da, ala se poate invata, e ca mersu\' pe bicicleta, stii si tu, is sigura!)

doar se simte...

poti sa citesti despre el, cum te citesc eu pe tine, sau cum scrie in Biblie, sau in Coran, sau in Preda, sau in Mihail Sebastian (uuh, \'orasul cu salcami\' ma bantuie si-acum, si \'accidentul\', de altfel!), sau in Ionel Teodoreanu (lorelei, o, da, lorelei!), sau in Mircea Eliade (nunta in cer, sau maytreyi, sau ooooof, asa multe is! da\' ii bine ca-i asa!), sau in Omar Khayyam, sau egal unde, is asaaaaaaa de multi...

sau poti sa il vezi, la altii, pe strada (da, da, is oameni care se iubesc , SE IUBESC si 100 de ani, putini, dar sunt, inca mai sunt!), in filme (spune cu mana pe inima ca nu ai lacrimat cand ai vazut \'pe aripile vantului\' sau \'sleepless in seattle\' sau ala cu lili si papusile, nu mai stiu titlul, de prin 40 filmu\', cu leslie caron, I believe, sau, my favourite cartoon . le gay paris\', oh musette si jaune tom, ce prieteni buni!, sau, sau, iar as avea o tona de scris...

dar nu poti sa-l imiti, nu poti sa minti...

si muzica subjuga da, si, in special, e minunata, mai ales cea simfonica, pentru ca e posibil ca fiecare auditor s-o perceapa intr-un fel ataaaaaaaat de personal, ca o transforma imediat, pe Ea, Muzica, in ceva a lui, doar pentru el. si asta mi se pare mirific!

p.s. da\' uite, io nu cred ca poti trai fara alea, alea, cu exceptia \'centre tehno restaurante gari, niciunele dintre ele...ai muri, mai angela mai!

desi ma \'speriasem\' initial c-ar fi pe bune, si te-ai oprit din scris, tocma\' amu\', cand am dat si eu peste tine, si ma bucur tare ca am dat.

furoul addidas din bazar primeste salutari intensive de la poseta mea foaaaarte frumoasa guci! :) (probabil tot din bazar, da\' nu-stiu-exact-de-unde, ca-i cal de dar, dinti nu are! :)

so, \'lumea în care trăiesc eu aleargă în picioarele goale\' printre razele soarelui care NU \'obosește să mă trezească în fiecare dimineață\'
\'în camera mea NU e NICIODATA\' prea cald\', fiindca am invins toti \'balaurii copilăriei\'

dar, da, \'de fapt, muștele au picioare\', insa din fericire nu merg, doar \' \'mi bâzâie pe la urechi aiurea\', nu de alta da\' mustele chiar ma ingretoseaza!

altfel, de-as avea stele, ti-as da, vreo una, doua, trei, rosii, galbene, de-orice culoare-ar fi (bine, eu prefer rosii :) ), da\' cum n-avem in dotare, iti dau doar un buchet de flori, tot rosii, of course, virtuale, biensur, pentru poezia asta atat de adevarata si frumoasa!