nu contează mâna care îmi îmblânzește lumina

Cezara, privesc prin ochelarii tai si vad cerul mai albastru...da... un poem care imbraca sufletul cu patima si se prelinge din cuvant inspre inima!

\"o singură noapte va mai trece
și un singur bărbat\"


Un gand bun.

poete, privește în linște, așa cum năvălește lumina în fereastră!
ps:am ochelari cu rama albastră!!!
cu drag,
rara

Cezara, ai versuri scurte, puține cuvinte și cuprinzi totul, totul. Uneori în dragoste e la fel, puține cuvinte spun totul. Cuget acum, oare nu complicăm noi lucrurile? Ne place să privim totul invers, când e de ajuns să privești în ochii cuiva și să-l descoperi pe Dumnezeu.

cezara,

ma opresc la salbaticirea urletului.
cand tii o fiara prea aproape de tine, ajungi s-o indragesti. si uiti ca are gheare si colti si intotdeauna e avida de sange. asa si urletul tau. l-ai tinut unauntru pana s-a domesticit. de unde acea salbaticire, o pendulare afara-inauntru.
scuza-ma daca am luat-o tacadam-tacadam, dar asa mi-am imaginat eu.

plecaciune,
AT

Când ai puterea să treci peste toate și să rămâi răbdătoare așteptând ca \"toate ființele ființei\" să aibă aceeași formă a sufletului, atunci singurul bărbat pe care tu îl dorești aproape va vedea lumina prin ochii tăi.
Astăzi,aripile tale mi-au îmblânzit lumina.

Cu drag, Maria

maria:tu ai continuat poemul cu comentariul tău.eu aștept.
andrei, mă bucură trecerea ta.fiecare iubire m-a sălbăticit. acum e iarnă pe aici.
marius:chiar e o întrebare care mi-a dat de gîndit...hmm.
cu drag vouă,
rara

de cand ti-am citit poezia.
si m-am bucurat, pentru prima oara, ca exista rubrica de subiecte fierbinti, pe care am ignorat-o, pana acum, dar de existenta careia m-am bucurat, dupa ce am citit, c-altfel n-ajungeam eu p-aci, si mi-ar fi parut rau sa nu citesc!
sangele albit de patimi si fiintele fiintei...ce imagini frumoase!
nu conteaza mana, indeed, lumina din ochii tau e blanda deja!
chapeau bas, papillon!

je t\'embrasse!
tell la lumiere du ciel!
mulțumesc anca,o zi cu patimi!
rara