ambiții

Ecaterina, nu ma prea impinge sufletul sa recunosc ca suntem infranti, uneori ne revoltam, uneori cadem in gebunchi) ... ei rareori devenim viteji! DA!

\"nu avem timp să realizăm
că asta nu e decît o simplă viață
în care
la sfîrșit
nu o să mai conteze nimic\"

ori...

\"la o oră sau alta
nu mai sîntem tentați
să aflăm
cît arată

sau

încotro ne grăbim\"

Trebuie sa recunosc ca poemul m-a impins sa te ascult si ca i-am gustat
amaraciunea!

Un gand bun

\"nu avem timp să realizăm
că asta nu e decît o simplă viață
în care
la sfîrșit
nu o să mai conteze nimic\"

deși n-aș vrea să cred că n-o să mai conteze,că se poate să sfârșim și tot zbuciumul nostru să fie asemeni norilor până să înceapă ploaia.

Spaima de neprevăzut cască un gol în care cade ființa ce fuge din calea ambițiilor și care pavează drumul vieții cu nimic.
“Trecutul condamnă” greșelile comise și “uneori apare senzația de repulsie” față de ceea ce am gândit sau am făcut.
Când nu avem vise sau țeluri cu care să umplem viitorul, apare întrebarea ce macină intelectul : “încotro ne grăbim ?”

a ta.

incotro ne grabim sau de ce apare, uneori, in oglinda privind, repulsia, ori cat de important e ceasul care ne arata un timp relativ, oricum, astea da intrebari existentiale! dar spuse asa de simplu, de bine, de un firesc absolut si care imi pare ca te caracterizeaza extraordinar, katy draga!

nu mai pot zice decat ca speri sa(-ti) gasesti raspunsurile, unele dintre ele, pentru ca alea, ale mele, pe care le-am aflat, sau ale altcuiva, nu-ti vor ajuta la nimic. si plus de asta, nu trebuie sa afli chiar toate raspunsurile. unele trebuie sa ramana ascunse, si unele intrebari nu trebuie puse. (mi-am adus aminte de un fragment de inceput din alchimistul, cu bilele din sacul calatorului...foarte tare!)

multumesc frumos.

si daca ar fi sa interpretez acea oglinda ca continutul zidului ce va incercuieste creatia ar trebui sa inteleg ca eu caut monotonia si plictisul din mine in opera dvs? cred ca exemplul oglinzii s-ar potrivi numai raportarii la autor si, respectiv, la creatia sa - \"unu la unul\". nu incercati sa va \"reflectati\" responsabilitatea asupra scrierilor. cititorul are dreptul la o parere fara a-si implica propria personalitate si propriile cautari. nu e just sa recurgeti la trucurile cu oglinda, cum ca \"daca tu vezi ceva urit in textul meu, inseamna ca ala e uritul din tine, dar nicidecum nu rezultatul muncii mele de a aduce un text la forma poeziei\". seara buna.

rog sa treceti in offtopic comul cel de mai sus si aata. nu stiu cum s-a intimplat ca l-am postat in spatiul acesta. cu scuze.