Anca Anghel Novac

\"nu mai e nimeni voiai să vezi și tu
lumea aia liberă\"

O ironie rafinata in acest poem. Atunci cand vocile celor doi jurnalisti se puteau asculta clandestin, s-ar fi putut crede ca, totusi, intr-o buna zi si Romania va ajunge la normalitate.
Acum, privind in urma, imi dau seama ca parintii nostri au trait o mare drama fiindu-le dat sa-i asculte ani in sir pe cei doi oameni frumosi, ca mai apoi sa treaca, in a doua jumatate a vietii lor, prin purgatoriul \"libertatii\" in Europa.

Eu cred ca si Monica si Virgil s-au speriat in sinea lor de tot ce-a urmat dupa 1989 in Romania.

Finalul poemului e superb.
\"rupt
si fericit\"
Seamana cu finalul din \"Moartea caprioarei\" de Labis.
\"mananc si plang. mananc\"

Mi-a placut poemul desi m-a intristat.

N-am mai trecut de mult timp in multe pagini. Din lipsa de timp? Da, asa e.
Am intrat in pagina ta din curiozitate. Sa vad dupa atata timp care mai este pulsul scrisului tau. Am impresia ca ti-ai schimbat stilul. Ar trebui sa-ti citesc niste poeme din urma. Poate in felul acesta am sa pot intelege mai bine angoasa din acest poem.

N-am mai trecut de mult timp in pagina ta.
Vad ca oarecum ti-ai schimbat stilul.
Recunosc, m-a contrariat bizarul din poemul tau.
Imagini stranii.
Situatii bizare.
O astmosfera de abandon.

Poate n-am inteles sau poate am \"baut\" prea multe texte azi. Nu stiu.

Maria, ce poem trist. Are o frumusete rece. Imi imaginez un Pacific inghetat dar la fel de involburat precum l-am cunoscut eu mult mai la sud de Alaska.
Un poem bun fara indoiala. Lipsit de schimoniseli sau false impresii precum am tot citit in ultimul timp pe site.

Eu totusi sper sa nu plece acel soldat al tau. Spune-i ca exista un alt razboi care il asteapta si care este numai al lui. Razboiul cu viata acum la inceput de drum.

Cu simpatie,
Anca A N

Daca as privi pentru cateva secunde imaginea sunt absolut sigura ca as putea sa o recunosc mai tarziu dintre o mie alte imagini similare in alb si negru.

Ochiul acela de fata, imaginea mainii gracile care se odihneste pe o masa imaginara, apa si floarea fantastica in care te poti rataci si care iti starneste imaginatia.

Cat despre text, eu il vad ca un simbol. Ce minunata sete...

Dumnezeu sa-l odihneasca.
Cezar Ivanescu a fost un om si un scriitor aparte.
Anul acesta in saptamana patimilor au disparut 3 oameni importanti: Monica Lovinescu, Nicapetre si Cezar Ivanescu...

Trist, coplesitor de trist si de nedrept.


PS: Sa-mi fie iertata interventia dar este un pic exagerata inversunarea prin care sunt acuzati medicii cateodata in Romania. Recunosc, am citit despre situatii in care intr-adevar o eroare medicala a fost cauzatoare de moarte.

In cazul Poetului aparent nu e vorba de o eroare medicala ci poate mai degraba de un serviciu mai putin prompt.
Poate in mai indreptatita masura ar putea fi acuzat sistemul sanitar, serviciile/ ambulanta aeriana care in cazul Poetului, a intarziat nepermis de mult si n-a participat eficient la salvarea cazului.

Poetul a suferit o interventie chirurgicala.
Orice interventie chirurgicala isi are riscurile ei.
Unul din riscuri este formarea de coaguli de sange care pot ajunge prin circulatie in plaman.
Cand acest lucru se intampla situatia se numeste embolie pulmonara si este o stare urgenta, grava ce cauzeaza insuficienta respiratorie.
Daca nu se intervine eficient, daca embolia este severa, inima sufera si apare insuficienta cardiaca acuta/stop cardio respirator.

Din nefericire eu cred ca acest lucru s-a intamplat si poate ca intarzierea aceea i-a scazut foarte mult din sansele de a fi salvat.

Deci nu e vorba de diagnostic gresit ci poate de o intarziere nepermis de mare.
Aparent boala si-a urmat cursul ei normal ca la carte, trecand dintr-o complicatie in alta: interventie chirurgicala- embolie pulmonara- insuficienta cardio respiratorie - deces

Mai vreau insa sa adaug ceva. Embolia pulmonara este o situatie urgenta. Din pacate nu in fiecare caz pacientul poate fi salvat. Dovada ca si in cele mai sofisticate clinici de urgenta exista bolnavi cu embolie pulmonara care nu pot fi salvati.

Stiu, explicatia aceasta din pacate nu e consolatoare.
A murit un mare poet si asta doare....

Felicitari Liviu !

O lansare frumoasa, cel putin asa o vad eu prin prisma celor scrise de Maria, pentru o carte pe masura.

Cu simpatie,

Anca A N

Vesti bune si triste in pagina asta Cristian.

Frumoasa prezentare facuta cartii lui Robert dar umbrita de vestea mortii Prof Ardeleanu...
Ce pacat...eu credeam ca intr-o zi l-as fi putut intalni.

\"Timpul n-a mai avut rabdare\"...

Stii, mh....poemul tau are un ritm aparte.
Mi-a placut pendularea cuvintelor, continutul fragil si forma super vulnerabila a textului tau.

nu plange iubite
în clipe
cernite
somnul de gheață
morții dă viață
ființa-mi cuprinde
mă duce departe
în somnul de moarte
nu plânge
tu moartea admite
inima cuprinde
de viață-o desprinde
sărutul mă-ngheță

Pe bune mi-a placut ritmul, de-aia mi-am si permis sa ma joc cu poemul tau un pic.
Iarta-ma.

Ma repet. Mi-a placut si mie poemul. Nu inteleg de ce comentriul meu precedent a fost pus la off topic ?

Ok, mai en detail si inca pe fuga adaug:

Mi-a placut poemul pentru ca este bine structurat,
pentru ca \"lumea e o pielita pe ochi\" e un vers simbol original,
pentru ca versul:
\"a fost odată ca niciodată o bătaie din palme \" superb
si pentru ca per ansamblu e un text percutant dovada ca a sarit in ochii multora.

Daca nu va e cu suparare mi-a placut si mie. E voie ?

PS: Nu-mi place titlul. Dar am eu o deformatie in privinta titlurilor mai mult sau mai putin valida.

Eu propun:

- membership fee pentru membrii de un anumit nivel ( e vorba de cei cu nivel de la 100 in sus; pe cei din atelier sa-i lasam sa scrie fara taxa).

- payment for publishing on the paper

- payment for publishing online ( why not ? pana cand o sa-si faca unii reclama for free ? just wonder...:)

- incentives for the editors in functie de numarul de texte aprobate si activitate in general; penalties pentru magarii

- penalties pentru magarii facute de fiecare membru poezie.ro

Trilu-lilu crocodilu.
Coase, coase si descoase.

Faina partea cu oglinzile.

La multi ani maestre !

Da, hai sa fim seriosi, mai putin circulari si deloc reciclabili.
Hai sa fim intamplatori si naturali atunci cant degustam semantica acestei lumi.
Lumea mea e alta, precuma a dumneavoastra e alta, a lui Tutea a fost alta, a lui Kant a fost cu totul alta s.a.m.d

Si in Maramures lumea e alta, iar sentimentul pe care il ai atunci cand spijini zidul bisericii intru rugaciune il cunosc. E un sentiment aparte.

Totusi nu exista simturi comune decat “atingeri” comparabile si nicidecum congruente.

Galaxia mea nu merge spre rosu. Ci spre ocru. Cand voi fi pe rosu, va voi da de stire.


Dar hai sa fim seriosi. A fi serios este o stare abstracta si care daca depaseste anumite limite intra in sfera patologicului.
Cat de serios poti sa fii ? Atat cat te tine buzunarul firii, parerea mea.
Pentru ca atunci cand simti ca nu mai poti o tai de-a curmezisul prin inima celui mai fioros sens giratoriu, cu zambetul pe buze, lipind din mers un abtibild pe parbrizul celui mai suparat BMW reciclabil (daca chiar insistati).

Cam asa mi-am permis eu sa trec peste poemul dumneavoastra.

Dar hai sa fim seriosi, din respect pentru regulile de circulatie.
Ce mai e nou in Toronto ? Habar n-am. Nu sunt reprezentanta acestui oras si nici n-am ajuns inca sefa cu propaganda pe aceste meleaguri. Eu doar locuiesc in inima unui oras pe care din cand in cand o strabat de-a dreptul.

Dupa cum nu exista armasar cu coada de elefant si ochi de tigru, tot asa nu exista loc in lumea asta cu dealuri ardelenesti, ziduri medievale, paduri de artari si apusuri de soare ca in Pacific.
Fiecare loc cu inima lui. E o regula simpla. Daca ajungi sa o inveti poti fi fericit oriunde te-ai afla.

Banuiam ca nu v-a placut Toronto. Cum asa ?
Pai sensurile giratorii sunt cam de negasit in metropola aceasta patrulatera inspre 4D.

An Nou Fericit !


Anca A N

Mh, daca donezi, eu ma incriu pe lista. Doar se vede, poezia la tine e in sange :)

Mi-a placut si mie poemul tau.

universul absolut s-ar putea sa fie circular
iluzia acestui absolut s-ar putea sa fie esentiala in teorie
absolutul in sine e abstract

practic, iluzia sugerata de poem seamana cu un sens giratoriu
exersand-o ca cititor n-am avut alta solutie decat sa accept temporar
filozofia poemului pana cand m-am vazut iesita din vartej

parerea mea estea ca universul tine de senzorial
iar senzorialul e subiectiv
pentru ca semantica fiecarei intamplari e alta

La multi ani !
Toti suntem copii. Unii mai frumosi, altii mai putin.
Unii cu mai multi ani in urma, altii cu mai putini.

La multi ani ! Ce fata mare ai...Sa-ti traiasca !

Eu cred ca esti un copil frumos.
Textul acesta insa nu se poate inca dezlipi de tine.

\"vreau să fiu high să dau foc sacourilor
să-mi lipesc blugii de coapse\"

Fie.

Textul tradeaza o angoasa neinceputa.
Finalul este dezarmant.
Poeziile nu par. Ele sunt sau nu sunt.
Poezia ta inca nu este... doar pare.

Mh, cata transparenta...
Poate totusi te razgandesti.