Nu plânge, iubite,

Stii, mh....poemul tau are un ritm aparte.
Mi-a placut pendularea cuvintelor, continutul fragil si forma super vulnerabila a textului tau.

nu plange iubite
în clipe
cernite
somnul de gheață
morții dă viață
ființa-mi cuprinde
mă duce departe
în somnul de moarte
nu plânge
tu moartea admite
inima cuprinde
de viață-o desprinde
sărutul mă-ngheță

Pe bune mi-a placut ritmul, de-aia mi-am si permis sa ma joc cu poemul tau un pic.
Iarta-ma.

Un pic retro, nu foarte original, dar mie mi-a placut. Pe lângă ritmul si muzicalitatea amintindu-l pe Verlaine

\"Les sanglots longs
Des violons
De l\'automne
Blessent mon coeur
D\'une langueur
Monotone.\"


as vrea sa mai remarc si o logica ce ma duce cu gândul la Lewis Carrol, matematician si el, in primele doua strofe:

\"somnul de gheață
morții dă viață\"

\" mă duce departe
în somnul de moarte\"

Nu-mi place virgula dintre \"când\" si \"somnul\". Imi place \"se-xtinde\".

Archibald Haddock

Mă bucur că ți-a plăcut poemul meu. Ritmul poemului diminuează tristețea momentului descris. Mi-a plăcut cum te-ai jucat cu textul. De suparare nici nu poate fi vorba. Iți mulțumesc pentru cuvintele calde adresate mie și poemului meu.
Te mai aștept printre poemele mele să te joci cu ele.

Mulțumesc mult pentru frumosul comentariu făcut. Este o onoare pentru mine compararea poemului în ritm și muzicalitate cu un poem de Verlaine.Mai mult, comparăndu-mă cu un alt matematician-poet Lewis Carrol mi-ați dat încrederea că se poate și curajul de a merge mai departe.
Vă mai aștept cu plăcere printre poemele mele.
Elena Sava Păduraru