Poveste din Alaska

mi-e teamă să mă bucur cineva oricine m-ar prinde și mi-ar fura bucuria cu o singură notă proastă sau poate aș provoca avalanșe din munții Chugach pînă în golful de la capătul potecii care mă duce la apa rece a Pacificului soarele răsare la cinci dimineața în casa mea de lemn cu brazi și mesteceni în jur liniștea aceasta adîncă e ca plugul care întoarce pămîntul și-l pregătește pentru semințe am născut trei băieți îmi fac socotelile azi azi cînd diavolul a pus arma la umărul celui mai mare mi-e teamă să plîng n-aș mai primi bilet de intrare la spectacolul urii să-mi pot privi pe scenă băiatul acum cînd soarele se pregătește să nu mai apună aici la capătul lumii