Unu mai, fără Radio Europa Liberă

Până la Monica și Virgil, poezia părea să aibă un mesaj social, coerent, intelectual, ușor spre stânga. Apoi, s-a transformat în odă. E o ușoară confuzie în textul tău, pentru că programul \"Europa liberă\" numai grija proletarilor n-a avut-o, dimpotrivă. Sunt multe de spus. Ar trebui citite memoriile/jurnalele diasporei, lăsat timpul să treacă și să decanteze adevărurile. Prea ne grăbim cu ridicarea statuilor. I-am ascultat și eu pe cei doi, cu sufletul la gură, cu plăcere. Erau, ca și ceilalți, totuși, ziariști. Cu vocație de anticomuniști, cu talent, dar, totuși, ziariști. Cu salarii, cu politică editorială, cu rubrici ce trebuiau susținute, etc. Dumnezeu să-i odihnească! Poemul nu este rău. Are curgere, expresie, spune ceva. Cu amiciție,

dacă ai văzut doar o odă și doar ziariști tot e bine...:) deși eu cred că e și au fost nițel mai mult decît atît. acuma fiecare după cum și anume crede. important e că speranța de care vorbeau ei chiar există, dincolo de toată îdnurarea, aici și acum. iar asta, cred eu, nu e de colo...:)
dumnezeu să-i odihnească !
restul e tăcere.

\"nu mai e nimeni voiai să vezi și tu
lumea aia liberă\"

O ironie rafinata in acest poem. Atunci cand vocile celor doi jurnalisti se puteau asculta clandestin, s-ar fi putut crede ca, totusi, intr-o buna zi si Romania va ajunge la normalitate.
Acum, privind in urma, imi dau seama ca parintii nostri au trait o mare drama fiindu-le dat sa-i asculte ani in sir pe cei doi oameni frumosi, ca mai apoi sa treaca, in a doua jumatate a vietii lor, prin purgatoriul \"libertatii\" in Europa.

Eu cred ca si Monica si Virgil s-au speriat in sinea lor de tot ce-a urmat dupa 1989 in Romania.

Finalul poemului e superb.
\"rupt
si fericit\"
Seamana cu finalul din \"Moartea caprioarei\" de Labis.
\"mananc si plang. mananc\"

Mi-a placut poemul desi m-a intristat.

repet că nu au fost doar jurnaliști ci și scriitori. nu știu de ce se văd doar ca jurnaliști. poate așa ne convine. sau memoria colectivă îi reține doar astfel. un mare păcat. pentru cultura română o pierdere strigătoare la cer: doi scriitori și o destul de uitucă posteritate...
cu mulțumiri pentru semnul rememorant și aprecieri,
trist da\' drăgăstos,
geoege cel asztalos

Da, asa e nu au fost doar jurnalisti. In memoria colectiva vor ramane insa preponderent jurnalisti, pentru ca, dupa parerea mea, s-au legat prea mult de Europa Libera, pana la identificare. Deci vina nu e a posteritatii ci doar a lor.