Poezie
Îmi place ploaia
Unii fug de ploaie. Eu rămân, pentru că acolo se face liniște.
1 min lectură·
Mediu
Îmi place ploaia.
Îmi place ploaia
pentru că nu pune întrebări.
Vine, cade
și spală fără să ceară voie
tot ce am uitat să spun.
Sub ea nu mai joc niciun rol,
nu trebuie să fiu puternic,
nici sigur,
nici întreg.
Ploaia mă acceptă așa,
cu palmele deschise
și zâmbetul ușor nepotrivit.
În stropii ei
gândurile se dizolvă,
regretele se subțiază,
iar fricile
își pierd conturul
ca luminile orașului
văzute prin lacrimi.
Râd.
Nu pentru că sunt fericit,
ci pentru că, pentru o clipă,
nu mai sunt apăsat
de greutatea de a fi om.
Ploaia nu vindecă,
dar dă voie durerii
să respire.
Și uneori,
asta e suficient.
03461
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Amur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Amur. “Îmi place ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/amur-vasilian/poezie/14197922/imi-place-ploaiaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKDistincție acordată
E o poezie care lasă mult să se simtă. Ploaia devine un spațiu sigur, unde nu mai e nevoie de măști, de formalități, de politețe excesivă sau explicații. Mi-a plăcut felul în care renunțarea la „a fi puternic” se transformă într-o formă de liniște, nu de slăbiciune. Finalul e foarte onest: nu promite vindecare, doar respirație, respirație conștientă, și tocmai asta îl face adevărat. Un text curat, care curge încet și rămâne. Felicitări!
0
DMPoemul surprinde ploaia ca spațiu de liniște interioară și eliberare de presiunea rolurilor. Este sincer, coerent și emoțional credibil. Forța lui stă în finalul foarte reușit, unde nu promite vindecare, ci posibilitatea de a respira durerea. Limita lui: rămâne într-o zonă previzibilă tematic.
0
Ploaia și fricile sunt un tandem vulnerabil.
Ploaia spală, dar se pare că nu toate lucrurile dureroase.
Bun!