Poezie
Iarna se descompune în toate lipsurile mele
1 min lectură·
Mediu
Iar n-am făcut ce-am zis aseară,
când, plin de ambiții, promiteam
că mâine voi fi un om nou,
și tu ai zâmbit știind prea bine
că eu rămân același model
doar că ediția întârziată.
Iar n-am pus hainele la loc,
nici farfuria în chiuvetă,
nici gândurile în ordine.
Ai trecut pe lângă mine,
ai ridicat o sprânceană,
și am știut că iar ai punctat
în meciul nostru din bucătărie.
Iar n-am adus ce trebuia:
pâine, lapte, flori
sau măcar una dintre ele!
M-am întors acasă cu buzunarele goale
și cu scuzele pline,
dar tu m-ai primit
de parcă eram totuși
golul victoriei din prelungiri.
Iar n-am adus nimic nou în ziua asta,
decât aceeași încercare de a face bine,
aceeași luptă cu oboseala
și același zâmbet în care mă ascund
ca într-o haină prea mare.
Iar n-am nimerit momentul,
tonul, ordinea, prioritatea…
Dar n-am ratat niciodată
să mă întorc lângă tine,
chiar și când arbitrul vieții
ridica steagul la offside.
Și când trag linie,
cu toată dragostea asta
care mă iartă zilnic de mine,
realizez încă o dată,
cu un zâmbet vinovat, dar sincer,
că am o listă lungă cât iarna
care se descompune în toate lipsurile mele:
iar n-am...
01274
0
SB