Poezie

Autofagie

1 min lectură·4 septembrie 2025

Mediu

Îmi rod marginile gândurilor

ca pe o pâine veche.

În firimituri rămâne doar tăcerea

ce nu mai știe să se roage.

Dumnezeu mă privește

din toate cele patru unghiuri ale crucii,

mă lasă să-mi mestec rănile,

să-mi beau lacrimile ca pe un vin amar,

să învăț că sângele nu e doar moarte

ci și început.

Durerea este ca un alambic,

Care mă distileaza în tăcere

Pănă devin limpede.

Îmi devorez fricile,

Îmi mănânc rușinea

Și mă trezesc mai gol,

Dar cu o inimă curată.

Autofagie,

Așa-i zic preoții trupului.

Eu îi spun vindecare prin durere,

Focul prin care ard,

Nu pentru a deveni cenușă

Ci pentru a împărtăși scânteia.

03517

Despre aceasta lucrare

Autor: Amur
Tip: Poezie
Cuvinte: 109
Citire: 1 min
Versuri: 23
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Amur. “Autofagie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/amur-vasilian/poezie/14193840/autofagie

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Bogdan Geana✓4 sept. 2025

Durerea e o pâlnie,
prin mă decantez în mine însumi,

Claudiu Tosa4 sept. 2025

Salut, Amur! Ți-am ridicat nivelul de acces la 100 ca să poți posta direct. Prin urmare am rugămintea să fii mai atent la ortografie în textele viitoare. Am observat și că ai retras o parte din textele postate recent. Dacă vei continua să retragi însă, îți vei pierde nivelul.

Erika Eugenia Keller5 sept. 2025

Poemul dumneavoastră are o forță aparte prin metaforele intense și prin felul în care transformați durerea în purificare („Durerea este ca un alambic, care mă distilează în tăcere”). Îmbinarea dintre corporal, spiritual și alchimic creează profunzime, iar finalul, cu imaginea scânteii, dă textului lumină și speranță. Personal, am un semn de întrebare privind expresia : „preoții trupului”, si mă raportez si la ideea de a avea mai multă sugestivitate. Plăcut! Mai trec.