Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@amur-vasilianA
Amur
@amur-vasilian
Poezie

Aș fi fost al tău dacă timpul avea curaj

1 min lectură·
Mediu
Aș fi fost al tău…
dacă timpul avea curaj
să ne prindă de mână
în același anotimp.
Dar timpul,
timid ca un copil prins cu furtișag,
ne-a aruncat în vieți diferite,
cu aceleași vise.
Eu în toamnă,
tu în primăvară.
Eu știu să pierd,
tu abia înveți să iubești.
Ne-am văzut din depărtarea
a două secunde care nu se ating
și numim asta destin,
deși e doar lipsă de sincronicitate
într-o iubire care are toate răspunsurile,
dar niciun ceas potrivit.
Am învățat să nu te ating,
cum înveți să nu atingi flacăra,
nu din teamă,
ci din respect
pentru durere.
Căci atingerea ta
nu ar fi bucurie,
Ci dulce păcat.
Ceva ce-ar aprinde cerul
și-ar lăsa în urmă
un gust de jar pe piele.
Te privesc de la distanță,
așa cum privești o icoană
care nu-ți răspunde,
cu inima plecată,
cu genunchii gândului
zdrobiți de reverență.
Tu ești ardere.
Eu sunt fum.
Și tot ce pot să fac
e să nu te sufoc
cu dorințele mele.
05641
0

Despre aceasta lucrare

Autor
Tip
Poezie
Cuvinte
166
Citire
1 min
Versuri
40
Actualizat

Cum sa citezi

Amur. “Aș fi fost al tău dacă timpul avea curaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/amur-vasilian/poezie/14192839/as-fi-fost-al-tau-daca-timpul-avea-curaj

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
este un text delicat care atinge relativitatea einsteiniană. e suficient să spui: atingere, flacără, ardere ca să îți dai seama de cum trăiești clipa.
aici:
"Te privesc de la distanță,
așa cum privești o rugă"
aș avea o mică observație. cum să privești o rugă? nu cumva este vorba de a asculta? a simți?
0
@amur-vasilianAAmur✓
Mulțumesc pentru observație. "..așa cum privesc o rugă..." . Rugă în sensul fizic. Adică cel care îl vezi abandonat în rugăciune pentru cineva iubit și ti-ai dori să fii atăt de iubit incât să fie pentru tine o astfel de rugăciune, dar nu e.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
mai ales strofa a doua, inceputul e putin mai stangaci, dar e bine si asea, strofa a doua e excelenta.
0
@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller✓
bUN poem. Eu as pune acolo unde bine a spus Otillia:
,, așa cum privești o icoană
care nu-ți mai aude numele."
Da, e un poem sfâșietor prin reținerea lui. Ardere și renunțare, într-o iubire mare, frumoasa, o iubire cu toate răspunsurile, dar niciun ceas potrivit.
Finalul e tulburător: o rugaciune facută cu inima în genunchi.
Delicat și devastator. Sincer, mă atinge.
0
@amur-vasilianAAmur✓
Am modificat. Bune observațiile. Cititorul trebuie să își pună lui întrebări nu să ceară explicații celui care a scris. Erika, mi-a plăcut propunerea ta și am inserat-o. Mulțumiri.
0