Amanda Spulber

m-am gândit că ar putea fi, din moment ce e stăpânul norilor Sfântul Ilie. Apoi am trișat puțin și am aflat că ar fi locuit lângă o cascadă. Parcă văd că nu am ghicit, cu toată... strădania mea. :))

Îți mulțumesc pentru semnul generos. M-am tot gândit la ce ai spus și tot mi se pare abrupt să încep fără primul vers. Nu știu cum să explic, văd titlul puțin detașat de text. Cred însă că ai dreptate în sensul că nu știu dacă e cel mai bun titlu. Am ezitat între trei variante înainte să îl pun.

E atât de mult de multă informație, încât poate să devină zgomot și să facă până și vocea lui Dumnezeu greu de auzit. Cred însă că forma în care este exprimată ar putea fi îmbunătățiă. Începe bine, cu singura observație că e nevoie de virgulă după Doamne, după mă auzi, după nu-mi vorbi. Sau ai putea să renunți la semnele de punctuație, structurând puțin altfel versurile. Spuneam că începe bine, dar apoi mă așteptam să i se ceară un semn. Nu știu ce fel de semn, chiar aș fi curioasă. Apoi aș pune rugămintea de a nu se grăbi să înceapă "culesul" (presupun că la asta se referă miezurile de zi și noapte) după ce îl întrebi ce mai face.

Mă bucur că am întrebat și mai ales îmi pare bine că mi-ai răspuns așa detaliat. Acum am înțeles.

Au și tenta aceea de umor care mă face să zâmbesc în ciuda tonului grav. Așa că discursul mi se pare logic și cursiv. O meditație asupra efemerității, cu un ton sobru, amestecat cu umor. Mortalitatea altora ne face mai pregnant conștienți de propria mortalitate și simt aici cum ideea morții e mai mult decât agasantă. Până să trec la ultima strofă aș vrea să întreb de ce "sabatin" și nu "sabatic" cu sensul de referitor la sâmbătă. Sau privilegiul sâmbetei fiindcă sabatic e văzut mai mult cu alt sens. În plus, cred că e scăpare în text și e vorba de Alice Munro. Acum despre ultima strofă. Chiar dacă accept ca licență poetică faptul că sufletul iese doar sâmbăta din trup (fiindcă sâmbăta morților nu se referă la asta), nu înțeleg logica. Ar putea fi un paradox: că îmi donez altora iertarea tocmai în scopul de a obține în schimb iertarea. Pe de altă parte, în momentul în care cineva se roagă pentru mine acea rugăciune nu îmi aparține. Plus că a renunța la iertare înseamnă moartea de care aș vrea să fug. Rămân la paradoxul de care am zis fiindcă altfel mă întristează prea mult. Desigur, pot să greșesc în interpretarea mea.

Cred că dacă ai elimina unele dintre elementele enumerate, ar suna foarte bine. Unele par redundante, uitat/pustiu, pietrificat/înțelenit.

M-am băgat în seamă și pentru că mi-am amintit de
Ieși Zamfira-n mers isteț,
Frumoasă ca un gând răzleț,

Mereu m-am întrebat dacă Nichita Stănescu a fost inspirat de aceste versuri. Oricum, asocieri se pot face multe. Este doar părerea, așa cum am scris și în titlu.

Cum spuneam, am aflat ceva interesant. Voi posta textul despre ce am aflat.

Cred că e posibil să auzi lumina, așa cum unii oameni aud culori. Mie versurile mi se par reușite, cu excepția versurilor 9 și 11 pe care le înțeleg mai greu. E o mică scăpare în text: *palave.

m-a făcut să aflu ceva interesant. Vă mulțumesc!

Nu mai incerc. :)

O bagatelă cu o miniatură simfonică, sub rezerva că ritmul ar mai fi meritat lucrat, dar am mai zis asta. Sau amuse-bouche cu full-course dinner, ca să fac și o asociere culinară. :))

Se înțelege mult mai ușor. Dar de curiozitate acum, de ce nu scrii un sonet chiar în forma lui clasică gen Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată...? Nu exact la fel, dar cu ordine mai obișnuită a cuvintelor. Așa, ca un exercițiu. E doar o părere, evident.

Eu m-am gândit la simetria guști/ești gustat sau sorbi/ești sorbit. Nu merge și mori/ești murit. :)) nu știu care ar fi imaginea în oglindă a morții.

I-aș spune "simetrie" și m-aș opri la "cărarea" sau cel mult la "de când". Paralelismul pe care încerci să îl faci la final tot nu îl înțeleg.

Sună ca un început de poveste SF. Dar partea a doua nu o înțeleg.

Dar nu mi se pare că explică răceala femeii. Femeia era deja în rai când s-a produs înghețul. Din poveste reiese că ea a fost influențată de ochiul fierbinte al bărbatului după ce a ieșit din rai, dar apoi a fost dusă înapoi în rai. Deci cum de a mai fost influențată de glaciațiune? Apoi mai am o nedumerire. In ce fel o luaseră lucrurile razna pe pământ?

Fiindcă e foarte profundă,
Iar soluția e... fundă.
Cred. :)

M-a deconectat când am trimis. Oricum, am vrut să dau exemplu de versuri de manele în vogă (așa am aflat):

Ooo, ooo,la tine am abonament
Ooo, ooo, să te iubesc permanent
Ooo, ooo, dragoste cu gust de Cola
Mi-ai dat peste cap busola
Să te mănânc ca pe ola

Mie nu mi se pare că ar putea exista termen de comparație între textul în discuție și aceste versuri.

E ca un cântec-descântec armonios, cu imagini delicate și vii.

Am înțeles acum.