răceala femeii

încerci orice s-o scapi de frisoane îi freci obrajii în palmele-ţi calde cu buzele-ţi jeratec o arzi pe gât pe piept pe sâni pe pântec coapse o înveleşti cu tine şi-i faci frecţii dar trupul ei rămâne sloi de gheaţă eşti tot o apă ai devenit gheizer te-aprinzi ca un rug dai în clocot şi disperat sleit neputincios o simţi cum tremură tăcută şi înfrigurată îţi faci reproşuri nu ştii ce se întâmplă pe pământ lucrurile o luaseră anapoda zeul să înţeleagă cum stă treaba a trimis într-o zi ochiul de bărbat care privea răsăritul de soare încruntat roua dimineţii puţin îndurerat minunea verde a ierbii indiferent aroma florilor extrem de analitic albastrul cerului oarecum mirat curcubeul cu un aer critic vântul şi nisipul aproape speriat jocul vieţii de-a dreptul demonic amurgul mai mereu somnolent aşa a fost să fie ca tocmai la acea vreme o femeie aiurută sau doar visătoare ori supărată că nu-i destul de-atrăgătoare sigur din greşală încurcând aleile prin vreun colţ dosnic cu o portiţă secretă uitată cumva deschisă de un înger senil s-a trezit speriată pe o potecă în afara raiului cum a zărit-o ochiul de bărbat ca prin miracol subit s-a înseninat ptiu drace că uite iar o dădui pe rimă dogoarea lui fiebinte pe loc a înflăcărat-o şi s-a pornit arşiţa pe pământ vulcanul din inima ei a început să erupă iar razele ochiului erau vâlvătăi admirându-le invidioase de pe cer idila îndrăgostite stelele plângeau cu foc mai bine de jumate de planetă s-a deşertificat acuma poate îţi este mai uşor să crezi că mitul potopului e absolut adevărat chiar de nu tot devenea indispensabil profitând de-o noapte neînstelată zeul a trimis ursita să-aducă înapoi femeia nemaivăzând-o dimineaţa ochiul a îngheţat şi s-a pornit din plumburiul său apocaliptică furtună diluvian picăturile de rouă au devenit tornadă grindină trăsnete şi fulgere loveau pretutindeni mările şi oceanele n-au mai încăput în matcă gata gata să potopească întreaga facere la sfatul nu ştiu cui de-a dreptul disperat îngerul păzitor a adus din iad un alchimist care salvator sub chip angelic a inventat glaciaţiunea până azi de la ea se trage răceala femeii ce-şi caută ochiul de bărbat s-o încălzească