ASAmanda Spulber
Verificat@amanda-spulber
București
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat✓ Verificat
Cronologie
Nu e chiar simplu de ținut măsura 13/14. Îmi place și ritmul. Sunt interesante și paradoxurile: suflet ucis care țâșnește sau Lucida Neființă. O încercare de a explora necuprinsul sau poate o intuire a acestuia. Poate în loc de „adese” ar fi mai potrivit „adesea”. În strofa 3 poate ar merge inversate ultimele două versuri pentru a se păstra rima încrucișată și pentru a îndepărta un pic „fulgeră” de „va fulgera” din strofa precedentă.
Primul vers din distihul final iese din ritm. În loc de
„Şi-n ăst mister ce-ncet se înfiripă”
s-ar putea formula:
Și în misteru-acesta ce lin se infiripă (deși mai degrabă aș vedea „brusc” în loc de încet/lin, dar e doar părerea mea). Sau altă variantă.
Primul vers din distihul final iese din ritm. În loc de
„Şi-n ăst mister ce-ncet se înfiripă”
s-ar putea formula:
Și în misteru-acesta ce lin se infiripă (deși mai degrabă aș vedea „brusc” în loc de încet/lin, dar e doar părerea mea). Sau altă variantă.
Pe textul:
„Voi pleca" de Manolescu Gorun
0 suflu
ContextPot să aflu și eu? Glumesc, desigur. Nu insist dacă e glumă în cerc restrâns.
Pe textul:
„Optimism" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextDoi ochi cerești care privesc și înregistrează și poate și redau. Deosebit de interesantă scena din final! Are stranietate în ea, te duce cu gândul și la transfer, dar și la neputință. Poate ar mai fi de ajustat pasajele explicative și de corectat „as-noapte” , dar în ansamblu poezia îmi transmite zbaterea, căutarea, revolta.
Pe textul:
„soare de sticlă" de Daniela Davidoff
Recomandat0 suflu
Contextaș adăuga, dar să nu divaghez. Așa să fie! Chiar dacă nu beau whisky și nu mă dau în vânt după cârnați, apreciez întotdeauna simțul umorului. Cu zâmbet larg! :) Cred că e vorba de „știutori”, prin antagonism cu „neștiutori”. Nu îmi amintesc să fi văzut forma „știitori”.
Pe textul:
„Optimism" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextNu numai pentru drăguța (re)întâlnire cu un copil care poate fi și copilul simbol, și copilul interior, dar și pentru felul firesc în care alternează visul cu realitatea și pentru tonul glumeț de la final. Aș mai lucra un pic la formă (opțional) și un pic (neapărat) la punctuație. De exemplu, virgulă după „cadourile” pentru a nu despărți „măicuța” de predicat.
Pe textul:
„Regăsire" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextInteresant. Poate ar merge dezvoltat textul pentru a fi creată mai multă tensiune. Aici abia se infiripă.
Pe textul:
„Trei pisici negre " de Sorin Stoica
0 suflu
ContextFrumos instantaneu. Nostalgie concentrată în câteva cuvinte.
Pe textul:
„scrisoare către Moș Crăciun" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextScuze! :)) Dar pe de altă parte zice și că nu e valoare, iar para în sticlă este valoroasă, cred.
Pe textul:
„Ghicitoare 715" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextA freca menta, a se înverzi de ciudă, a fi pestriț la mațe. Nu cred că am ghicit. :)
Pe textul:
„Ghicitoare 715" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextNu e rondel, nu e nici sonet. Tot încercam să aduc poezia precedentă mai aproape de rondel, dar acum am înțeles. E altă formă fixă de poezie. Nu am mai întâlnit-o. Poate i s-ar potrivi denumirea de rondelin sau silvestrin.:) Mi se pare că e mai fluidă decât precedenta și îmi place ritmul și aici.
Pe textul:
„...vântului..." de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextsau ceaunul în care, după ce se răstoarnă mămăliga, rămâne o coajă foarte gustoasă pentru cine are răbdare să îl curețe. :)
Pe textul:
„Ghicitoare 713" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextAr mai fi de lucru pentru a face versurile să sune mai fluid. Nu e obligatorie repetarea exactă a refrenului, m-aș juca puțin cu rondelul, păstrând ideea și exprimând-o un pic diferit. Aș pune luna să ia proporții în mod ludic, asta ducând și la ideea că dorința crește. Și apoi aș merge pe felul în care luna se leagă de sărut. Ceva de acest gen:
Văd luna pe cer, încet ia proporții,
Făclie sub care sărutul se-abate;
Covorul măicuței e mantia nopții,
Cu stele de lână-n sclipiri fermecate.
Alintul m-așteaptă-n arcadele porții,
Iubire visează mândruțe curtate;
Văd luna-aurită pe mantia nopții,
Făclie sub care sărutul se zbate.
Departe de martori și spaimele morții,
Idile fierbinți de noapte-s mascate;
Când zorii alungă-așteptările sorții,
Reîntors acasă proclam cu dreptate:
E luna,-aurită pe mantia nopții,
Făclie sub care sărutu-și ia parte.
E doar o variantă. Nu cea mai bună, desigur, dar mi-a plăcut mult ritmul și cred că poezia merită să fie lucrată.
Văd luna pe cer, încet ia proporții,
Făclie sub care sărutul se-abate;
Covorul măicuței e mantia nopții,
Cu stele de lână-n sclipiri fermecate.
Alintul m-așteaptă-n arcadele porții,
Iubire visează mândruțe curtate;
Văd luna-aurită pe mantia nopții,
Făclie sub care sărutul se zbate.
Departe de martori și spaimele morții,
Idile fierbinți de noapte-s mascate;
Când zorii alungă-așteptările sorții,
Reîntors acasă proclam cu dreptate:
E luna,-aurită pe mantia nopții,
Făclie sub care sărutu-și ia parte.
E doar o variantă. Nu cea mai bună, desigur, dar mi-a plăcut mult ritmul și cred că poezia merită să fie lucrată.
Pe textul:
„... astrelor..." de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextUitasem că ai întotdeauna dreptate. Am mai văzut autori cu salată de timpuri verbale mult mai mare decât aici. Asta e, fiecare scrie cum vrea. Încă mai învăț să nu mă mai bag unde nu îmi fierbe oala. Mulțumesc pentru că mi-ai permis să comentez textul.
Pe textul:
„trebuie să înveți să desparți oasele în cuvinte" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextCum am spus, apreciez schimbarea decorului, dar nu încăpățânarea autorului de a păstra cu înverșunare alternanța timpurilor verbale. Văd aici tente de suprarealism, cu ceva dicteu automat ușor controlat. Uite că se ia! :) Gata! Nu mai glumesc! A fost semiglumă în săptămâna cu semilună. Deci tente de suprarealism, ceva umor negru gen „Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta!”, un pic de autoironie, un pic de tristețe. Nu mi se pare un text rău, mai ales dacă rezolvi și concordanța, adică: adăugă, spuse, zise, comentă, spuse.
Pe textul:
„trebuie să înveți să desparți oasele în cuvinte" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextvultur. Nu ca și cum aș zbura pe spatele lui, din păcate.:)
Pe textul:
„Ghicitoare 710" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextÎnclin să cred că da. Totuși, neconcordanța timpurilor verbale nu cred că este intenționată. E drept că perfectul simplu are rolul de a arăta o acțiune abia întâmplată ale cărei efecte încă se mai simt, dar mie nu îmi sună bine alternanța dintre cele două timpuri (prezent și perfect simplu). Ori unul, ori altul. În rest, continuă faza rimată. Sunt curioasă cât va ține. Apreciez faptul că ai schimbat decorul. Îmi amintesc că mi s-au părut interesante întâmplările din cârciumă. Nu mai știu cum îi ziceai. Crâșma mea de băut?
Pe textul:
„trebuie să înveți să desparți oasele în cuvinte" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextE nevoie de virgulă după obrazul tău, pentru a marca ritmul. În loc de pitește parcă ar fi potrivit ivește fiindcă pitește îmi sugerează că se ascunde, dispare și atunci e ziuă, fără stele. În ultimul vers lipsește o silabă, piemont are două silabe, ultima accentuată. Se poate pronunța și din trei, ca licență poetică, dar nu e neapărată nevoie fiindcă se poate și adăuga o silabă versului. În rest, mi se pare că există o îmbunătățire a cursivității, așa cum am mai zis.
Pe textul:
„Piatra" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextNu mi se pare că ar suna mai bine. Mi-a plăcut însă pisica neagră cu coada bifurcată. :)) Are umor involuntar IA. Totuși, frunzărind, am găsit o melodie care m-a captivat. Îmi place și vocea, îmi place și melodia și îmi plac și versurile. Nu le-am văzut aici. Și cred că are dreptate IA: sună mai bine fără ultima strofă. Aș scoate măcar ultimul vers cu șoaptele alea (sau jumătatea de vers). În fine, mi-a plăcut mult. Am ascultat de vreo trei ori. E vorba de Vocile din capul meu.
Pe textul:
„fă-mi și mie un masaj" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextFarurile de drum faza scurtă, adică luminile de întâlnire.:)
Pe textul:
„Ghicitoare 707" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Context