trebuie să înveți să desparți oasele în cuvinte

Înclin să cred că da. Totuși, neconcordanța timpurilor verbale nu cred că este intenționată. E drept că perfectul simplu are rolul de a arăta o acțiune abia întâmplată ale cărei efecte încă se mai simt, dar mie nu îmi sună bine alternanța dintre cele două timpuri (prezent și perfect simplu). Ori unul, ori altul. În rest, continuă faza rimată. Sunt curioasă cât va ține. Apreciez faptul că ai schimbat decorul. Îmi amintesc că mi s-au părut interesante întâmplările din cârciumă. Nu mai știu cum îi ziceai. Crâșma mea de băut?

cacofonia se poate elimina imediat prin eliminarea acelui că din versul 3, dar nu am vrut, e vorba de oralitate. asa cum e si acel spuse din ultimul vers, pentru care reclami o noncorcondanță a timpurilor. daca iti imaginezi poemul ca o poveste spusă de cineva, vei vedea de fapt că nu e o problemă. altfel multumesc de trecere. mă întreb totuși de ce doar carcoteli si nu o parere?

Cum am spus, apreciez schimbarea decorului, dar nu încăpățânarea autorului de a păstra cu înverșunare alternanța timpurilor verbale. Văd aici tente de suprarealism, cu ceva dicteu automat ușor controlat. Uite că se ia! :) Gata! Nu mai glumesc! A fost semiglumă în săptămâna cu semilună. Deci tente de suprarealism, ceva umor negru gen „Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta!”, un pic de autoironie, un pic de tristețe. Nu mi se pare un text rău, mai ales dacă rezolvi și concordanța, adică: adăugă, spuse, zise, comentă, spuse.

pe langa faptul că iubeste perfectul simplu, are muuuulte povesti spuse la gura sobei. si alternanta timpurilor are farmecul ei. strictețea ta mi se pare doar inverșunare, nicidecum o obiecție majora. altfel cu plă!

Uitasem că ai întotdeauna dreptate. Am mai văzut autori cu salată de timpuri verbale mult mai mare decât aici. Asta e, fiecare scrie cum vrea. Încă mai învăț să nu mă mai bag unde nu îmi fierbe oala. Mulțumesc pentru că mi-ai permis să comentez textul.

te simt deja supărată, dar nu e vina mea. poezia nu are reguli și nici nu se pot inventa. nu știu din care parte a lumii ești, nu știu cum percepi oralitatea, dar salata de timpuri mi se pare un termen cam dur. daca ai avea perspectiva mea, exterioară, de observator, dar în același timp și personaj, cu siguranță ai simți că nu e nicio problemă de concordanță. și nu ca sunt încăpățînat și nu vreau să-ți dau dreptate, că nu e greu sa schimb două verbe. dar mi se pare că sună mai bine. că face relatarea să curgă, și nu sec. iar despre permisiunea mea, slava domnului, nu interzic sau nu e nevoie pentru nimeni de așa ceva. textele sunt publice, comentariile deschise. eu apreciez directetea si apetenta pentru dialog.

"eu apreciez directetea si apetenta pentru dialog."

"observațiile tale mă lasă rece. ca și cele ale acelora mulți care au observat. sunt absolut conștient de ceeea ce fac."

cred ca e destul de inteles in ceea ce am spus

decât un poet prost, mai bine un textier bun

dacă naratorul este oltean, atunci adaugă este adăugă, iar comentează este comentă

prima strofă, fiind o introducere, poate să rămână cu verbele în forma respectivă