... astrelor...

Un poem rondel dedicat iubirii, astrelor...; mai sunt mici modificări de adus: ultimul vers

Și stele cu-argintul-n sclipiri minunate.

trebuie să fie la fel ca în prima strofă
Și... nu știu, dar cred că nu mai este nevoie de punctele de suspensie, din strofa a doua. Poate își mai exprimă și altcineva o părere.

Am citit cu plăcere; deja repet refrenul.
Îmi place tabloul cu luna aurie si... stelele argintii, deși nu se potrivesc ca nuanțe, în spațiul acesta imaginea are de câștigat.

versul 2 trebuie să fie identic cu versul 4 şi cu ultimul.

mai degrabă aş repeta Cu stele de lână-n sclipiri minunate peste tot

mai e ceva care nu-mi dă bine, şi anume licenţa poetică de la versul 3: Covorul măicuței e-o boltă-n proporții. Acolo se cere conjuncţia de, dar aţi folosit -n

aţi ales rime foarte grele, cu variante foarte puţine. greu, greu!

poate vă mai gândiţi şi la versul 3

Ar mai fi de lucru pentru a face versurile să sune mai fluid. Nu e obligatorie repetarea exactă a refrenului, m-aș juca puțin cu rondelul, păstrând ideea și exprimând-o un pic diferit. Aș pune luna să ia proporții în mod ludic, asta ducând și la ideea că dorința crește. Și apoi aș merge pe felul în care luna se leagă de sărut. Ceva de acest gen:

Văd luna pe cer, încet ia proporții,
Făclie sub care sărutul se-abate;
Covorul măicuței e mantia nopții,
Cu stele de lână-n sclipiri fermecate.

Alintul m-așteaptă-n arcadele porții,
Iubire visează mândruțe curtate;
Văd luna-aurită pe mantia nopții,
Făclie sub care sărutul se zbate.

Departe de martori și spaimele morții,
Idile fierbinți de noapte-s mascate;
Când zorii alungă-așteptările sorții,
Reîntors acasă proclam cu dreptate:
E luna,-aurită pe mantia nopții,
Făclie sub care sărutu-și ia parte.


E doar o variantă. Nu cea mai bună, desigur, dar mi-a plăcut mult ritmul și cred că poezia merită să fie lucrată.

dilemă... Îmi place mult și varianta oferită de d-voastră, d-na Amanda. Mulțumesc mult! Promit să revin asupra textului.

Mulțumesc, d-nă Papadopol, pentru observațiile pe drept făcute. Voi reflecta asupra acelora pe care nu le-am pus în practică. Voi reveni asupra textului cu modificări. Când considerați că aveți de constatat „inconveniente” în oricare dintre textele mele, puteți interveni; observațiile sunt constructive. Mulțumesc.

Mulțumesc, d-le Ionuț. Adevărat, îmi este greu, sunt la a doua postare (pe cont propriu) a poeziei sub forma de sonet. Am fost tentat să cred că cititorul va subânțelege: Covorul măicuței e-o boltă-n (mici) proporții.(reduse, miniaturale)
Probabil voi adopta modificarea:
„Covorul măicuței mi-aprinde emoții
Cu stele țesute-n sclipiri minunate.”
Vă mulțumesc pentru observații, sfaturi, comentariu.

Rămân încă în dilemă... până voi decide ce și cum voi modifica. Succes tuturor!

în carpeta nopţii, multă poveste


remarc şi varianta Amandei, altă poveste, dar foarte frumoasă

situația din text modificând versurile 2 și 3:

„Cu stele țesute-n sclipiri argintate.
Covorul măicuței mi-aprinde emoții...”


Forma inițială o las în comentariu pentru eventuale... comparații:

Văd luna-aurită pe mantia nopții
Și stele cu-argintu-n sclipiri minunate;
Covorul măicuței e-o boltă-n proporții
Cu stele de lână-n sclipiri minunate.

Alintul m-așteaptă-n arcadele porții.
Iubire visează mândruțe curtate.
Văd luna-aurită pe mantia nopții...
Făclie sub care sărutul se poate.

Departe de martori și spaimele morții
Idila-i fierbinte o noapte-n jumate
Când zorii alungă-așteptările sorții.

Rămasă în poartă proclam cu dreptate:
Văd luna-aurită pe mantia nopții
Și stele cu-argintu-n sclipiri minunate.