Amalia Cretu

într-o firească încercare de a depăși imobilismul și minciuna;
apreciez inițiativa!

sinteza creației lirice semnată Florian Silișteanu este departe de a fi suma gândurilor noastre, oricât de mult am dori să credem că ele reflectă și sintetizează \"fragmete\" ale realității pe care o trăim;
poezia, drum inițiatic, ca orice parcurs va purta pașii poetului înspre acasă pe un \"drum lung singur și el printre ai lui\" în efortul necesar descoperirii de sine;
aprecieri deosebite,
amalia

remarc faptul că poemul de față este încărcat de simboluri și metafore organizate astfel încât să asigure unitatea unui spațiu liric cu sonorități ce vin parcă dintr-un gând neascuns înțelegerii dar uneori...\"traversat\" de indiferența celui care n-a cunoscut \"delicatețea boemilor\";
aprecieri,
amalia

apreciez mai mult ideea din strofa citată chiar dacă admit că forma poeziei de pe site capătă un plus de expresivitate atunci când este subînțeles contextul: pledoaria subiectului liric pentru viață;
numai bine, amalia

am selectat mesajul din strofa a doua:

\"...are să crească iarbă sub pantof/Iarbă pe luna de pe cerul/Care se va întrupa/Ningând, într-un copil/Cu miros de ciocolată și lapte\",

constatând demersul poetului în a construi o imagine figurativ-simbolică a spațiului teluric al copilăriei asociată unui alt spațiu, cel moral deschis purității, prin însăși ivirea pe lume, din întruparea nepătată, a celui dintâi om;

atmosfera unei experiențe legată de primele încercări ale vieții, \"copilul dezleagă...\", este relevată cititorului prin asocierea purității morale cu viziunea cvasi-optimistă asupra relației dintre ceea ce \"este\" și ceea ce \"a fost\", pregătind o posibilă acceptare a învățării prin descoperire;
aprecieri,
amalia

versul, bine structurat și susținut de metafore, gravitează în jurul stării de travaliu necesară oricărei iviri pe lume; tematic, este prezentă ideea că natura umană își are propria sa logică a ființării și devenirii de sine potențată de sentimentul iubirii materne
aprecieri,
amalia

fost-au acestea câteva relfecții despre \"lumea reală și cei care locuiesc întrânsa\"; poate că nu am reușit de fiecare dată sa înlătur caracterul speculativ-metafizic al ideilor, dar în cele remarcate și subliniate critic de tine am voit doar a regândi un principiu cartezian dintr-o perspectivă socratică: pentru o buna cunoaștere a universului fizic este necesară, mai întâi, cunoașterea propriului univers spiritual;
dualismul ontologic, în sens stric metafizic, pare a fi de întrebuințare (astăzi) doar istoriei filosofiei;
mulțumesc pentru reacția ta deosibită față de aceste reflecții; gând bun,
amalia

\"utilizarea contrastului\"; \"metaforizate\"(scuze...mult prea grăbitului scris!)

puritatea unei stari de fapt și deopotrivă răzvrătirea în fața mult prea grăbitei dispariții; versurile susprind prin utilizare contrastului dintre cele două nuanțe cromatice, execelent meataforizate: alb/zăpadă și negru/corb; prin care ni se relevă ideea polarității valorilor morale;
aprecieri,
amalia

sa trec...cu vederea

***
daca admit ca dominanta ideea \"un cal se întoarce singur în grajd\", convin asupra urmatorului inteles: revenirea \"acasa\" este liber asumata iar ingradirea (metafora carcerei...\"grajdul\") reprezinta o pavaza, un loc sigur in care nu mai am nevoie de efortul adaptarii;
in cazul acesta, insa, tema este voluntar desprinsa din context si intregul pierde din intelesul sau major, anume ca in orice imprejurare de viata noul, valoarea sunt rezultatul depasirii elementelor odata \"descompuse\";
***
daca am in vedere metafora \"vânt slab în aripă\" (sugerata de altfel in subtitlu)voi recunoaste adsenta determinarii, nu a lipsei de ideal! in fond nimic nu ma impiedica sa caut ..sau sa raman in afara realitatii adica...sa tec cu vederea ceea ce este direct perceptibil;
***
da, este evidenta starea de \"abandon\" a eului liric, slab motivata de ivirea \"pruncului nou nascut\", care va continua drumul adevarului, menit fiind sa realizeze, prin \"cutremur de spice\" tot ceea ce nu s-a ivit inca;
aprecieri,
amalia

“vânt în aripă”, imbold pentru autodepășire și în egală măsură dorință a eului liric de revenire în acel spațiu al non-cutării propriu celui care accepta solitudinea ca mod de a ființa;
remarc prezența unor cuvinte-metaforă cu semnificații de excepție: \"cal\", \"vânt\", \"spice\", \"pipă\", \"opal\" care asociate creează imaginea telurică a unei scene parcă desprinse din epopea căutării sisifice unui ideal nerostit...și \"trecut cu vederea\";
salutări cordiale din bucurești,
amalia

poezia Danei Banu este asemenea unui spațiu ideatic imens populat cu metafore și alte figuri de stil, aflat mereu în registrul cel mai înalt al expresivității artistice și emoționale;
în fapt, cuvântul prietenie este înnobilat de admirația sinceră pentru valoare în sine a omului pe care o emană scrisul său atunci când relatează o întamplare sau imaginează o traiectorie existențială posibilă;
reflecțiile de azi sunt expresia unei stări de spirit determinată de conversația online care prin simpla reproducere creează o atmosferă plină de emoția căutării de sine ; poeta nu ezită să recunoască faptul că regăsirea identității este posibilă numai « acasă », acolo unde liniștea interioară poate fi restituită în dimensiunea sa nealterată de trecerea timpului;
cu simpatie,
amalia

iubirea de sine generează iubirea de aproapele, altfel sentimentul trece in faza disimulărilor;
*
prea multa iubire poate trece în ură, nimic nu mă împiedică să atest memoria colectivă dacă aceasta mă inculde cu toate resentimentele față de trecutul apropiat;
*
culorile vii sunt pline de luminozitate, nimic nu împiedică schimbarea vieții în moarte în afară de viața însăși;

apreceri,
amalia

fiecare personaj de roman include în sine trăiri asociate cu experiența de viață a autorului; despre un personaj precum Lie voi reține mai ales curajul și visarea proprii adolescenților și care se vor păstra neatinse in \"sertarul\" cu amintiri;
Dana, va există un loc pe raftul unei librării și pentru cele \"553 de pagini\" de roman, important este să fii tu însăti, mereu;

aprecieri,
amalia

ceremonial tradițional, aprinderea lumânărilor denotă o stare de spirit ce se instalează o data cu începerea unui nou ciclu existențial;
fiecare vers are ințeles distinct contribuind la realizarea unei imagini unitare asupra celui mai plin de semnificații anotimp: iarna;
se aprind lumânări pentru pentru cei ne-născuți, pentru cei existenți și pentru cei care vor veni; astăzi am și eu un astfel de motiv: ființez!

apreciei, amalia

mi se pare deosebit faptul de a aprecia creatia literara a unui semen al tau si de a construi din \"fragmente\" imaginea unei autentice fiintari culturale;
Luminița Suse este cu siguranta o autentica ambasadoare a liricii autohtone, intr-un spatiu poetic diferit de cel european, unde se manifesta specific prin atributele propriei sale personalitati \"devenind posesoarea unei creații durabile atât în spațiu cât și timp\";
aprecieri,
amalia cretu

sunt zile în care toate cuvintele noastre sunt la fel: albe, pline de imagini simbolice din care nu lipsesc amintirile; un decembrie încărcat de sonorități grave, un vers cu și mai multă sensibilitate configurează premisele unui adevărat ritual care surprinde magia sărbătorilor!
numai bine și inspirație, mereu;

drag,
amalia

simbolic-evocator, textul poartă în sine și un semn al dezinvolturii cu care Liviu Nanu abordează o zonă sensibilă a realitătii sociale,aceea în care \"eroul\" incearcă să-și depășească condiția umană prin cunoaștere și forță morală;
aprecieri,
amalia

\"b. suedezul are un caine
c.danezul bea cu placere ceai...\"(Einstein)
nici urat...nici frumos, dar cu totul altfel este cainele meu: un aerdale terrier, vice-campion national!
:)))