Iarna, lumânări

Intr-adevar,in acest anotimp alb, copiii sunt mai gingasi ca niciodata cred ca acest lucru este influentat si de aceste clipe feerice ale sarbatorilor de iarna,bradul impodobit din casa fiecarui crestin ,clinchete de clopotei,colindele si nasterea Domnului care o asteptam cu atata bucurie in suflet.Copiii nostri,rodul nostru si mieunatul primaverii toate acestea au un inteles...
Cu stima,
Radun.

victor,
imi place ca ai lasat in urma senzatia ca esti pe soclu, rece/frig/marmura/iarna si optimismul din final cu mieunatul primaverii f reusit.
mcm

Cu tot frigul încă nu m-am transformat în stană de piatră sau de marmură și probabil de aceea mi-e frig pe soclu.Dar încerc să-mi păstrez optimismul.Mulțumesc.
Cu prietenie,
Victor

Încă o poveste cu taine, cu temeri, presimțiri, pe care o citești cu o strângere de inimă. Frumoasă imaginea cu pruncii care luminează în brațele părinților. O interesantă răsturnare de situație în sintagma \"frig pe soclu\". Deci, probabil, povestea e spusă de un monument de pe soclu și astfel intrigă mai mult. Mieunatul primăverii - fain!

\"dacă\" privește cu ochiul de sticlă și miaună \"știute\" primăveri...totuși:
\"Iarna lumânări se aprind în inimi
Cu tandrețea unei vieți nesfârșite
Iarna copiii se nasc mai frumoși
Luminează în brațele îngrijoraților
părinți\"
cu tot frigul povestit, frumoasă și caldă mărturisire de suflet...

Tamara, îți mulțumesc pentru că mă mai vizitezi din când în când.Mulțumesc pentru comentariul generos.

Ioana, mă bucur dacă, după cum spui, am reușit să transmit un sentiment pozitiv.Îți mulțumesc.

Radun, îți mulțumesc pentru bila albă dată de sărbători.

Frumoasa contopire intre frig si lumina ,intre caldura iubirii si raceala iernii.
Interesanta analogia intre iarna si ideea de statuie de materiale moarte....
Si toata aceasta raceala alba reuseste sa ne incalzeasca!
RIA

Mă bucură trecerea ta, semnul lăsat și deasemeni că în iarnă am reușit poate, cum spui, să dăruiesc puțină căldură. Mi-a plăcut descântecul tău care are într-adevăr umor terminându-se cu un...abandon.
Cu prietenie,
Victor

ceremonial tradițional, aprinderea lumânărilor denotă o stare de spirit ce se instalează o data cu începerea unui nou ciclu existențial;
fiecare vers are ințeles distinct contribuind la realizarea unei imagini unitare asupra celui mai plin de semnificații anotimp: iarna;
se aprind lumânări pentru pentru cei ne-născuți, pentru cei existenți și pentru cei care vor veni; astăzi am și eu un astfel de motiv: ființez!

apreciei, amalia

Într-adevăr cam acesta ar vrea să fie înțelesul.Lumini pentru cei ce vor veni și pentru cei ce ființăm.Mulțumesc pentru comentariu.

Salutări din Cluj

Victor

Versul 4 are o metaforă pe care am reținut-o, care îți aparține și e superbă! Dar întreaga poezie are farmecul ei!
Cu bine!