Alina Manole

Poate sunt eu în acea stare de dinaintea zăpezii, de mi-a rămas în minte versul \"aveai nevoie de un suflet-haină să-ți acopere tăcerile\" și m-am întors către poemul tău, să las aceste cuvinte aici. De parcă tăcerile ar mai umbla nude prin lume.

Daniel, scuze de întârzierea răspunsului. Îți mulțumesc pentru descifrarea celorlalte sensuri ale cuvintelor mele. Rămâne totul X-linked, ok? :)

Se pare că trebuie să mă repet pentru ca unii sau unu\' să înțeleagă: prefer oase, grupe de sânge și celelalte care formează mediul meu, decât redbull, roata de la bicicletă, siguranțe și bidinele. Proful meu de logică spunea că \"un temei există în orice act al gândirii noastre\", adică o cauză. Nu există efect fără cauză, nu pe lumea asta. Merci de părere, Claudiu, voi avea grijă să public textul într-un volum separat. De celelalte.

Pan, am înțeles, însă acele speculații lingvistice de care spui nu sunt căutate anume, ele pentru mine semnifică lumea căreia lui Claudiu îi este \"plictisitoare\".

Ion, de acord, un critic nu stă să verifice istoria literaturii, eu însă sper că - până o să murim :) - să fim destul de cunoscuți ca și generație virtuală și virtualie. Și mai sper să fim înțeleși \"la timp\". :)

Virgil, da, așa se numea și pe vremea bunicilor mei. Acum e superglue. Există, însă, și superbond! Ce înseamnă rezonanța cuvintelor... :)

Gabriela, cred că suntem postmoderniști. Sau, cum spunea Virgil mai demult, neo-romantici. Așa este, Virgil, sau am greșit?

Vă mulțumesc pentru aprecieri, cuvinte, circ, deschiderea și închiderea tagului și vizionări și la bună citire! :)

Jocul ielelor s-a sfârșit ieri dimineață când, în urma unui stupid accident de circulație, a murit și pentru mine fata din vis.

Am remarcat finețea cu care este scris textul. Aș fi spus \"pe care o vedeai\", sună mai bine.

Vom face cărare peste timp și te vom iubi mereu, Teo Peter.

Mi-au plăcut poza, primele patru versuri :)), pleoapa de gargouille și culturile de celule din final. Chiar interesantă punerea în scenă a textului, cu atâtea elemente aparent disonante.
Cum ar suna un poem \"ludic ludic ludic\"? :)

Vladimir, interesant cum vede fiecare asocierile de cuvinte. Aș vrea eu să meargă tramvaiele cu viteze superluminice, dar asta se poate întâmpla în lumea aceea ideală, în care lucrurile își au matca lor firească, oamenii poartă suflet transparent și contur de lumină și în care nu există răutate și invidie. Așa că ne mulțumim cu ce avem și mergem mai departe, trecând zilnic prin iadul din centrul orașului. Deocamdată.

Virgil, într-adevăr, ultimele două versuri sunt contextuale, poemul este scris după o Virtualie care m-a impresionat și pe mine, prin modul de expunere a esteticului de către toți participanții, fără excepție. Titlul... ei, bine, un secret: așa îmi spune Nichita mie, \"Superglue\" :), de la cele două jumătăți ale mele, care pendulează mereu între real și virtual, între casa mea de acasă și casa mea de pe poezie.ro...

Pan, aș vrea să te contrazic în legătură cu expresiile forțate, dar nu o voi face pentru că tu ai experiență mai mare decât mine pe poezie.ro. Dar ți-aș reaminti, în același context al experienței de site, că a afirma că \"se vrea o interpretare intelectă a cartonașelor atât de simple din cabinetele psihiatrice\" este impolitețe și te-as sfătui să lași pe alții cu drept de liberă practică să discute despre. Să nu amestecăm domeniile, tu cu al tău, eu fiind specialistul în medicină.

Pavel, nu am pretenții că aduc ceva nou în literatură. Ar fi interesant de aflat ce versuri ți s-au părut \"stranii\". Să fie de la acea atmosferă \"ciudată\" de care s-a tot vorbit, imediat după cenaclu...

Simona, și tu spui că este ceva straniu. Un fir țesut ciudat, peste cuvintele noastre.

Andrei, acest text este scris exact în contextul Virtualiei, la câteva ore de la terminarea cenaclului. Nu îmi public textele imediat după ce le scriu. Așa am învățat de la dascălii mei întru poezie, când aveam vârsta ta, adică acum mulți ani de zile. Afirmația că acest context al Virtualiei este \"extrem de ieftin\" mi se pare lipsită de bun simț, literar, desigur, și jignește toți participanții la acest cenaclu, inclusiv gazdele de la Casa Pogor. Virtualia V va fi în primăvara anului viitor și te invităm să te convingi singur de calitatea acestei manifestări culturale a Iașiului.
Imaginea acelui \"legat de X\" este o cu totul alta decât a fost precizată în comentarii, una cu mult mai simplă, nu o mai detaliez aici. Dar, repet, interesant cum vede fiecare asocierile de cuvinte.

Gabriela, \"legitimația de poet\" - de membru al Societății Junimea - cu numărul 110 este la mine și cea cu numărul 111 cred că este la tine. Să ne revedem cu bine la cenaclul de mâine, din Clubul Bursei, pentru o seară dinainte de Moș Nicolae, cu caramele și nuielușa de alun, cea magică, bineînțeles. :)

Vă mulțumesc pentru cuvintele și aprecierile voastre!

La mulți ani, multă inspirație și sper să ne revedem cândva în Virtualia!

Laura, restul tăcerii apare după ce spunem toate cuvintele.

Marlena, ai surprins acea estompare a culorilor, ca de pe o fotografie veche, ca o toamnă /în sepia.

Andu, textul este scris pe când făceam corectura la \"Virtualia 3\". :) Îl voi face să tindă spre universalitate (și eu urmăresc în vers tocmai acest fir), dar poate e deja acolo, prin ceea ce ați reușit voi să faceți toamna aceasta la Iași, un minunat cerc al poeților reapăruți în Casa Pogor - vă reamintesc cuvintele gazdelor noastre: \"sunteți primul cenaclu în adevăratul sens al cuvântului, de la Junimea încoace\".

Florian, frumoase imagini ai construit despre acest poem al meu, de sub cer.

Vă mulțumesc pentru sfaturile și aprecierile voastre.

Interesantă această nouă abordare a Analizei. Mulțumim pentru efortul și consecvența cu care la începutul fiecărei luni ne prezinți acest articol.

Codrina, cred că e mai degrabă \"visare\", cu o săptămână înainte de cenaclu. Îmi țin textele în sertar și uneori se întâmplă chiar să uit de ele. :)

Bianca, lumea aceea deja a fost inventată. Uneori mă prefac ascunzând cheia, de mine însămi. Există, însă, anotimpuri de regăsire.

Iuliana, te așteptăm cu drag să revii în primăvară la Iași, la Virtualia.

Simona, ai surprins ideea acelui acasă, acelor rădăcini care vin dinspre centrul pământului.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre frumoase.

Și \"drumul făcut scrum, soroc degetelor aprinse\" - o imagine care te urmărește după ce termini de lecturat poemul.

Mulțumesc.

Felicitări pentru câștigarea concursului \'Toamna\'!

Începând de azi, textele și comentariile tale vor intra automat pe site. Mult succes!

Emoționant. Ai să mă ierți dacă îți spun că mi-au dat lacrimile citind scrisoarea ta. Virtualia s-a ridicat de pe scena din Pod Pogor, a coborât scările și a început să meargă prin lume.
Pe când la Bacău?

Mulțumesc, Florina, pentru tot ce faci pentru poezie.ro și Virtualia, pentru omul minunat care ești.

Ai dreptate, suntem aici și acum și nu contează că:

peste o mie de ani
nici schelet nu va mai avea reptila asta pe care v-o înfășurați în jurul gîtului

Dar ai să vezi un alt fel de timp pe care îl atârni de gât fără riscul de a se destrăma ca toamna.

Cotorul Eliei rămâne antologic. ;) Eu mi l-am imaginat ca pe un cotor de carte. Voi aminti de el la o viitoare lansare a volumului tău de versuri.

Mulțumesc.

Vă mulțumim pentru prezența voastră deosebită, reală și virtuală. Voi ați făcut cenaclul. Vă invităm, în primăvara lui 2005, la ediția a V-a a cenaclului și sărbătorirea a 2 ani de Virtualia.

Cu drag și deosebită considerație pentru voi toți.

Interesantă structura acestor \"molecule de veșnicie\", văzută în microscopia și macroscopia Virtualiei.
Mulțumesc.

Și tu vorbești de transă? Să știi că a fost ceva, clar. Aștept continuarea. Și să ne revedem cu bine la Revelionul poeziștilor, dar până atunci, duminica viitoare, tot la Club.
Mulțumesc.

Și iarna veni, în acea duminică, după ce plecară poeziștii.
Mulțumesc veteranului întru Virtualia, lui Silișteanu. Domnului Silișteanu.

Domnule Mihai Chiriță, ne pare rău că nu ați participat la Virtualia, ieri, la Casa Pogor. Vă invităm să faceți parte din comunitatea poezie.ro Iași și să participați la cenaclurile noastre.
Contact: cenaclul_virtualia@yahoo.com

Pe la 17.30 veneam de la Maria, unde s-au întâlnit poeziștii care au mai rămas în Iași, după Virtualia și mă gândeam că voi scrie despre ninsoarea neagră. Ciudată telepatia asta care planează asupra Iașiului.
Cred că e de la magia Virtualiei.

Domnule Adi Cristi, dragi Prieteni, stimat Poem,

Aș dori să vă mulțumesc pentru prezența dumneavoastră la a IV-a ediție a Virtualiei și pentru suflul cald pe care l-ați impregnat în realul Casei Pogor din Iași, încă de la început acestei întâlniri întru poezie.

Dragi Prieteni, încă un Poem pe poezie.ro.

Un Poem în care \"poezia se naște de fiecare dată spontan / ca un sărut sau ca un strănut\". Strănutul acela era de la Azrail care era răcit. Despre sărut, nu pot spune decât că a început, cândva, cu o \'Ordine firească a lucrurilor\'. Ce-i urmează, stop cardiac - cineva tocmai îmi povestea pur și simplu despre oprirea inimii și o viață râzând la jumătatea dimineții -, emoție gâtuită - sunt câțiva veterani de virtualie printre noi -, inexplicabilul - inexplicabila magie a Virtualiei și, dacă dacă v-ați fi uitat la mâini, atunci când căutați cheia sau yala de la ușa acestui poem, ați fi văzut că ele sunt transparente: de la textura aceea fină de cuvinte, care se lasă peste noi, odată cu fiecare poem răsfirat din rădăcina inimii.