mi se coșcovește de la o vreme o pleopă de gargouille

Mi-au plăcut poza, primele patru versuri :)), pleoapa de gargouille și culturile de celule din final. Chiar interesantă punerea în scenă a textului, cu atâtea elemente aparent disonante.
Cum ar suna un poem \"ludic ludic ludic\"? :)

Spre deosebire de Alma, nu m-a atras defel scena cu imbracatul panalonilor, sper sa nu te superi, si, evident, nu pentru ca ii imbraci, adica - concretizez - nu pentru ca as vrea sa te stiu chiar dezbracat in poezie...
Interesanta confesiune: \"căci am inimă / da / și e în renovare [...]/ dacă mai am bani voi pune și catapetesme noi\". Nu as fi crezut ca e posibil...avand doar un suport financiar...

Paul,
mă bucur că mai treci. Sper că știi ce este o sau un gargouille. Iar dacă nu, atunci e suficient să te uiți în imagine. Puțin mai multe lămuriri poți găsi aici http://www.wordorigins.org/wordorg.htm#gargoyle
În contextul în care îți poți privi inima ca pe o catedrală sau o basilică, poți deci să te gîndești și la anumite detalii arhitecturale. O pleoapă care se coșcovește poate fi și o pleoapă care se ridică. A mirare, a indispoziție, a dezamăgire.. etc. Și e ca și cum o ridică acea ființă urîtă și totuși contemplativă care privește distant lucrurile și oamenii de foarte sus. Și poate îi și vede mai bine.

Alina, uite că aici ne potrivim la gusturi. Și mie imi place prima parte. Ar fi multe de spus. Dar le las acolo, incifrate.
Despre ludic ludic ludic ar fi cred așa cum și faci deja. Ar fi de rîs. Poate și mai interesant ar fi combinări de ludice și lucide luate cîte trei. Slavă Domnului că nu m-ai întrebat cum ar arăta așa ceva..:))

Silvia, culmea e că tocmai astăzi, aflîndu-mă la vînătoare, în liniște mă gîndeam că ar trebui să scriu un comentariu la textul tău, acela cu muntele bego. Dar uite că acum mi-ai luat-o înainte așa că nu știu ce am să fac ca să nu zică gurile rele că te comentez \"la schimb\". Nu de alta dar a devenit tare toxică atmosfera în ultima vreme pe poezie.ro.
Despre mine îmbrăcat sau dezbrăcat pe poezie, nu cred că mă vei întîlni în ea prea dezbrăcat. Și asta cam din toate punctele de vedere. Unul din motive este și faptul că eu cred că unul din atributele esteticului este nu să reveleze ci să ascundă, să fie nu \"descoperit\" ci \" descoperibil\". Și asta dacă se poate, în mod dificil. De aceea în multe din textele mele sînt incifrat sau abscons. Dar asta nu înseamnă că nu sînt autentic sau semnificativ real. Și am să folosesc aici o expresie a lui Vladimir Albu dintr-un comentariu la un alt text, expresie care mi-e mi s-a părut extraordinară. (aproape că l-am invidiat că a spus-o el și nu eu): \"oamenii nu construiesc poeme rational ci lasa haturile libere, se fotografiaza cu starea in care se afla... \" Cam așa gîndesc și eu despre mine în textle mele.
În ce privește catapetesmele(sau catapeteasma) e multă incifrare acolo. Dar poate, cu \"suportul financiar\" suficient se poate.
Merci de trecere.

Iti dai seama ca sunt sinera, raspund reactiei personale, prioritar...

daca tot ai zis ca ai vrut sa imi zici ceva la textul meu \"de pe muntele bega\", am recitit si...m-am aprins: chiar imi era ciuda ca nimeni nu mi-a zis ca e scris gresit acel cuvant...E firesc sa si gresim, dar depinde CUM ne spunem despre aceasta...

erată: mie mi s-a părut și nu \"mi-e mi s-a părut\". regretabilă greșeală

Textul tau sufera de o normalitate la zi si de o naturalete indivizibilă. Poate tocmai de aceea e vorba si despre o regenerare de celule...:)In mine poti sa iti contorizezi audienta. Da-i bataie!