Alina Manole

Și totuși, proful de română spunea că trebuie să știm gramatica dumnezeiește.
Frumoasă prima strofă. Apoi n-am mai înțeles.

Am fost al doilea cititor al pre_textului tău și m-am gândit: sigur nu vrei să schimbi \'puturoase\' și nici repetiția de bitum, negru, negru.
Mi-a plăcut poemul, mai ales în prima jumătate, aici:

\"eram atât de frumoasă atunci la picioarele tale
atât de speriată că nu pot să plec
că nu pot să rămân
că am în sânge un drum care mă saltă peste iubire
mă aruncă în stradă printre străini
îmi ia pulsul cu de-a sila
mă frământă... în ochiul lui negru
și mă deoache apoi nopți întregi

Atât.

Am citit cu un zâmbet larg scrisoarea ta. Și cu drag recitesc, din timp în timp, poeziile lui Ghio și parodiile din cărțile de pe raftul special poezie.ro. Zic și eu aici o adeziune cu superglue.

Felicitări pentru volum și spor la organizarea lansării.
Zic și eu prezent, dacă voi putea pleca în ziua respectivă din Iași. Adică sper să nu intervină vreo problemă.
Aș dori, dacă se poate, cei din Iași să plecăm împreună. Propun varianta cu trenul.

Consider foarte reușite primele două versuri și extrem de vizuală imaginea zilelor \"un fel de săgeți care ne străpung\". Altfel, poemul se adâncește cupă în \"rotunjimea pământului\" și pare că răsare din martie.

Apreciez în mod deosebit meticulizitatea și tandrețea care respiră din grafica poemului, precum și penița de lumină cu care parcă au fost scrise versurile.

Felicitări și La mulți ani! pentru Noemi, de ziua ei.

Începând de azi, textele tale vor intra automat pe site. Te rog să ai grijă la editarea lor.
Felicitări și mult succes!

Într-adevăr, prima strofă e ca un scut. Împotriva lipitorilor sau apărându-le de proiecțiile celorlalți. Pentru că și lipitorile au viața lor. Și prin ele poate curge chiar El.

Îți mulțumesc pentru cuvintele și aprecierile tale. Cu drag.

Prea mulți de veneam / venim. Îmi place cum ai transpus în poem ideea cu părul în cozi și rădăcinile. Și cum sunteți pregătiți pentru încă o zi. Cu o oră în minus. :)
Frumos poem.

Desigur că poate veni oricine, dar v-aș sfătui să vă păstrați banii de drum pentru cenaclul cel mare, din luna mai.
Vom anunța din timp și sunteți toți invitații noștri atunci. Cine a mai fost știe ce înseamnă Virtualia la Casa Pogor din Iași.
Cu drag.

Oricum și eu întârzii. :) Poți ajunge și mai târziu. Punem la cale Virtualia. Te așteptăm cu drag.

Viziunea ta este mai aproape de realul meu, în care și eu păstrez tot strofa a treia. Undeva dincolo de lobul frontal, la limita cu subconștientul.
Îți mulțumesc pentru cuvintele tale. Cu drag.

Am zis eu că lipitorile sunt lipitori și sângele sânge? Doar n-o să le spunem toate secretele :)). Luna era roșie că era lună plină, dar eu văzusem soarele cu o dimineață înainte. Temeri nu mai am. Am aflat esențialul. Sau esențele. Imperial Leather.

Mulțumesc de trecere. Te aștept mâine la cenaclu. Cu drag.

Într-adevăr, este unul dintre cele mai frumoase sonete scrise de tine. Totul îmi pare perfect aici.
Aștept să îl recitesc în volumul tău. Cu drag.

Mult mi-au plăcut versurile tale, poate pentru că m-am regăsit în ele:

ne orientam viața după fazele absenței
căutându-ne prin transparență

Deosebit, fin, tandru.

Interesante ideile poemului, mă bucur să le citesc la tine și într-o formă reușită. Văd un progres în scrisul tău și sper să citesc și alte poeme cel puțin la fel de bune.
La mulți ani! și tot ce îți dorești tu să fie. Cu drag.

Costin, dragostea îți dă și tot ea îți ia aripile. De acolo scriem. De pe culme sau din cenușă. Cheile sunt în ceea ce ai scris tu, despre dragostea energizantă, cât poți întoarce echinocțiul, dar nu și timpul, cât poți schimba lucrurile, dar nu și sinele.

Ela, echilibrul pe care tu l-ai observat este o proiecție. Dincolo de originalul (levogir) doar un psihanalist mai poate afla ce este. :)

Vali, de acord că mintea le răsucește. Le-am răsucit de vreo 5 ori și mai e timp și pentru alte răsuciri. Și noi creștem.

Bazil, ai intuit bine, e cenzură. Altfel, s-ar fi auzit strigătul dincolo de tunelul de la Bârnova, la Ciric s-ar fi prăbușit avioane, munți, văi, tsunami. Dar, deja am hotărât pentru 7 mai cenaclul Virtualia. La care ești invitat și binevenit. Dacă nu riscam dextrogir, nu câștigam un comentariu așa bun de la tine, no?

Simona, mi-ar fi teamă că mă sug de tot sângele lipitorile acelea. Și atunci, unde l-aș mai putea purta pe Dumnezeu?

Andu, dacă tu spui că amăgirea nu își face cuib în inimă, te cred. Însă nu știu ce o fi atunci lucrul acela ciudat pe care îl port, de la o vreme, în piept. O fi adevărul?

Vă mulțumesc pentru gândurile și cuvintele voastre, cu drag.

Frumos poem. În prima strofă, \"odată cu\".
Am reținut versul:

\"încât ochii mei vor putea număra șiruri adânci din urmă\"

Mai lucrează finalul, ai putea renunța la plural, prea mulți de \"lele\".

Începând de azi, textele tale vor intra automat pe site. Te rog să ai grijă la editarea lor.
Felicitări și mult succes!

Se spune că lucrurile au memorie, și cele care au și viață sunt, spui tu, \"lucrurile care ne-au plăcut\".
Ai un stil aparte, deosebit. Și un vers scris de o mână sigură.
Mă bucur să te citesc pe poezie.ro.

Ce poate fi mai sublim ca imaginea versului \"la vale curge doar liniștea\". Abia acum poate să vină primăvara.