La celălalt capăt

un inceput si un sfarsit inghetate in mijloc...fara picioare si cap, fara pamant. frumos.
\"atât de obișnuiți încât înainte de a începe luam o pauză\"
\"și culorile celor care nu le-au văzut niciodată\"
continua existenta prin neexistenta si afirmare prin negare intr-un univers parca vid, lipsit de gravitatie.

imagini exceptionale... tensiune pulsionala scapata, parca, din priviri, pe o coala de hartie...
e prima oara cand trec prin pagina asta... trebuie sa recunosc ca sunt impresionat... :)
merg si mai in jos pe pagina de autor... sunt curios...

drag, DeSpOt.

... mulțumesc frumos de trecere, nuanțe personale de percepție și aplecare asupra textului insignifiant ... la bună citire, veghere :)

Mult mi-au plăcut versurile tale, poate pentru că m-am regăsit în ele:

ne orientam viața după fazele absenței
căutându-ne prin transparență

Deosebit, fin, tandru.

drace, culorile inca nevazute.. am scris cindva un eseu despre perceptie . in esenta stateam peste un mushuroi de furnici care nu aveau habar de existenta mea (nu aveau sensorii necesari). le puteam modifica destinul daca as fii vrut.. acum vine esenta gindului. traind paralel ne influentam? Confucius zice ca daca intram intr-o apa , apa dar shi individul se schimba pt totdeauna. Ieshim din apa altfel decit am intrat .Citindu-te ma modific cumva , intrebarea e daca tu ma poti percepe in timp ce te citesc ..
probabil ca nu de aceia vom ramine furnici for ever.SUCCES!